Defăimează-te pe tine şi slava lui Dumnezeu vei vedea-o întru tine. Căci acolo, unde crește smerenia, izvorăşte slava lui Dumnezeu. Dacă pe faţă te vei sili să fii defăimat de oameni, Dumnezeu va face să fii slăvit. Și de vei avea smerenie în inima ta, în inimă-ți va arăta Dumnezeu slava Lui. Nu fi mare în micimea ta, ci lasă-te micşorat în mărimea ta. Sârguieşte-te să fii defăimat şi de slava lui Dumnezeu te vei umplea. Nu căuta cinstea, când pe dinlăuntru eşti tot o rană. Pătează-ţi cinstea, ca parte să ai de ea şi nu o iubi pe ea, ca să n-o pierzi. Că fuge cinstea dinaintea aceluia, care goneşte pe urmele ei. Și de fuge cineva după ea, pe acela îl urmăreşte şi crainic al smereniei aceluia se face înaintea oamenilor. De te vei defăima pe tine însuţi, ca nu cumva să fii cinstit de cineva, Dumnezeu te va descoperi norodului, iar dacă te laşi ocărât pentru adevăr, Dumnezeu îngăduie tuturor făpturilor Sale să te laude. Și ele îţi vor deschide uşa slavei Ziditorului tău şi te vor preamări. Pentru că atunci eşti cu adevărat după chipul şi asemănarea Lui.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 52)