Faptele cele libere duc la îndumnezeire, cele nelibere la abrutizare. Aceasta o caută demonii, neputând suferi slava omului. Aşadar una duce la cea mai înaltă vedere a slavei şi la cinste, iar cealaltă înjoseşte pe om la cea mai mare necinste şi lipsă de slavă. Una duce la viaţa veşnică, cealaltă, la moartea cea veşnică. Una duce la lumina veşnică a adevărului, iar cealaltă, la întunericul cel veşnic al minciunii. Aşadar este necesară deosebirea lor şi distanţarea uneia de cealaltă, fiindcă identificarea şi amestecarea unor voinţe atât de neasemănătoare este foarte periculoasă, într-atât, sau mai degrabă întrucât falsa voie liberă poate să înşele şi să rătăcească pe mulţi căutători superficiali; şi să ducă la pierzanie, convingându-i de multe ori pe aceştia să primească îndemnurile şi poftele ei, care decurg din feluritele ei patimi şi dorinţe, ca şi când ar fi îndemnurile voinţei lor celei cu adevărat libere şi ca şi cum ar fi expresii ale omului lăuntric, adică ale firii duhovniceşti.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 29)