Text și context

Episodul Schimbării la Față e urmat de un fructuos dialog între Hristos și ucenici și de minunea care se găsește în centrul pericopei evanghelice a acestei duminici. Pe drum, în timp ce dialoga cu aceștia, e interpelat de un om care cade în genunchi și-i cere vindecarea fiului său. Simptomele sunt descrise cu lux de amănunte. Omul e lunatic. Un duh rău, care a pus stăpânire pe el îl folosește într-o manieră care-i anulează total libertatea și-l rănește la propriu, uneori. 

Apostolii

Așteptarea care a precedat coborârea de pe Tabor l-a determinat să intre în contact cu Apostolii. La rândul lor, aceștia au încercat să-l exorcizeze, însă fără succes. E greu de spus dacă afirmația lui Iisus îi privește pe ei, ori întreaga mulțime, care nu-i pricepe mesajul. Indiferent cui ar fi adresată, mesajul ei e unul destul de dur. 

Exorcizarea

Că nu reprezintă esențialul pericopei vedem din modul în care se desfășoară faptele. Domnul cere ca tânărul să fie adus înaintea Sa. Ceartă demonul și săvârșește o minune. „Copilul s-a vindecat din ceasul acela”, consemnează naratorul. Căci suferința unui fiu nu poate să rămână indiferentă Fiului însuși. Puși în postura de a observa și învăța, cei doisprezece vin să-L interpeleze pe Tămăduitor. „De ce noi n-am putut să-l scoatem?”, întreabă ei. Li se răspunde prompt: „Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă”. Iisus arată apoi că rugăciunea și postul reprezintă chei în actul exorcizării. Stomacul plin și mintea risipită înspre te miri ce fel de mărunțișuri, e aproape imposibil să beneficiezi de credibilitate din partea făpturilor subpământene. 

Episodul se încheie cu o proorocie. Celor în cauză li se vorbește despre Patimi, Răstignire, moarte și Înviere. Din nefericire, inimile lor nu sunt pregătite spre a înțelege în profunzime faptele și se întristează.

În loc de concluzii

Actul exorcizării din Evanghelia citită în această duminică vine să spună multe omului contemporan. Vorbește despre Dumnezeu care este stăpânul cerului, al pământului, dar și cel care poruncește diavolilor și-i alungă. În același timp, ne lasă să înțelegem că rugăciunea și postul reprezintă piloni în actul izgonirii puterilor vrăjmașe. Fără ele e imposibil să facem față asalturilor lor. Cele petrecute ne invită în același timp să privim introspectiv. Să ne gândim dacă nu cumva ne aflăm și noi în ipostaza celui robit. Ori a Apostolilor incapabili să-i ofere tămăduire. Și să înțelegem că, într-o formă sau alta, avem oricum nevoie de post și rugăciune. Unii pentru a scoate din noi feluriți demoni. Alții pentru a oferi o mână de ajutor celor din jur, ori pentru a alina suferința cuiva. Indiferent de starea noastră sufletească, nu trebuie să ocolim aceste arme puternice în lupta cu vrăjmașul și ispita. Cu atât mai mul tu cât, uneori el e atât de subtil încât nici nu-i sesizăm prezența. Îndrăzniți!