Depărtarea între duşmani măreşte ura dintre ei. Depărtarea între prieteni măreşte prietenia dintre ei.

Depărtarea mamei de copil măreşte dragostea şi a mamei, şi a copilului.

Depărtarea noastră de Dumnezeu măreşte dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Când simţim acest lucru, ruşinea ne arde ca un fier roşu şi ne întoarcem la Dumnezeu cu paşi mai repezi decât am fugit de El. Şi ne întoarcem cu o dragoste întărită.

Sufletul celor mai mulţi oameni nu trăieşte într-o continuă apropiere de Dumnezeu şi nici într-o depărtare continuă de Dumnezeu; ci într-o continuă depărtare şi întoarcere la Dumnezeu.

O, măcar în cele din urmă zile ale noastre pe pământ să nu fim departe de Dumnezeu, ci în nemijlocita apropiere a lui Dumnezeu!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 77)