Ava Atanasie, egumenul Elioților, ne-a povestit despre o vedenie (descoperire) pe care a avut-o ava Teodor Sihastrul. Și anume, i s-a arătat în vedenie un Tânăr care strălucea ca soarele și l-a apucat pe sihastru de mână, zicându-i: „Vino, că ai a te lupta!”. Și l-a dus pe el la un teatru foarte mare (adică la un loc de priveliște unde fac lupte de întrecere atleții).

În partea dreaptă a teatrului erau o mulțime de tineri luminați, îmbrăcați în haine albe, iar în partea stângă erau o mulțime de arapi cu haine negre. S-a arătat apoi un uriaș care a trecut în arenă (adică în mijlocul teatrului) și capul lui ajungea până la norii cerului. Atunci, Tânărul cel luminos Care l-a dus acolo și Care era Însuși Domnul, a zis către ava Teodor: „Iată, cu acesta ai de luptat!” (adică cu uriașul). Auzind așa, sihastrul a început a tremura și, rugându-se Tânărului, zicea: „Dar cine dintre oameni poate să se lupte cu acesta?”. Și i-a răspuns tânărul cel luminat: „Numai să mergi cu toată sârguința ta și atunci când te vei apuca la luptă cu dânsul, Eu îți voi da ajutor și te voi încununa cu cununa de biruință!”.

Luând curaj, Teodor a intrat în arena teatrului unde l-a însoțit și Tânărul cel cu darul de biruință (adică Domnul nostru Iisus Hristos) și l-a întărit așa încât a biruit pe uriașul cel înfricoșător. La urmă a fost încununat de către Domnul și mulțime de arapi se tânguiau cu amar și au fugit și nu s-au mai văzut, iar ceata celor luminați (adică îngerii) aduceau laude lui Dumnezeu Care a dăruit biruință monahului. După această vedenie, luând curaj, a ieșit fericitul acesta Teodor la lupta vieții sihăstriei (adică la pustie).

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 421-422)