Cu adevărat pe toți îi vatămă desfătarea, fără deosebire, dar mai mult pe noi, cei tineri. Şi adevărul acestui cuvânt este arătat prin faptul că fierbinţeala tânărului - cea aflată înăuntrul lui - atunci când va lua materia mâncărurilor grase şi întrucât este foc curat, va face ca din mâncărurile grase să se nască umorile cele groase; din umorile cele groase se nasc umezelile cele groase, precum şi sângele cel gros; din sângele cel gros [se nasc] trupurile cele grase; din trupurile cele grase - înmulţirea seminţei, iar din ea - gândurile cele chinuitoare. Din acestea toate [la un loc], ticălosul trup se face [atunci] asemenea văpăii şi cuptorului celui babilonian. Dacă fiara trupului tânăr nu se poate domoli singură când este flămândă, ce fel de sălbăticire va lua după ce se va sătura? Aceasta o ştim noi, cei tineri, care pătimim cu cercarea în fiecare zi pornirile lui. De aceea Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu a zis: „Destul îi este trupului răutatea lui. De ce are trebuinţă văpaia de mai multă materie sau fiara de mai îndestulată hrană? Ca să se facă mai greu de ţinut şi mai silnică decât gândul.” Zice şi Solomon: Nici de un folos nu este celui fără de minte desfătarea (Pr 19, 10).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 158)