(Mc. 9, 32) Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

Este nemaipomenit cum, atunci când Petru a fost mustrat (cf. Mt. 16, 23; Mc. 8, 33) pe când Moise și Ilie vorbeau în nor (Mt. 17, 3; Mc. 9, 4; Lc. 9, 30), când ucenicii au văzut slava a ceea ce avea să se petreacă în curând, când Tatăl a vorbit cu voce tare de sus, când atâtea minuni au fost săvârșite și Învierea era tocmai la ușă (căci Domnul a spus că nu va rămâne în nici un chip în moarte, ci se va ridica în cea de-a treia zi – n.tr.) (cf. In. 2, 19 - 22), chiar și după toate acestea, ei n-au înțeles ceea ce se petrecea înaintea lor. Căci s-au tulburat și nu doar atât, ci s-au și înspăimântat (cf. Mt. 17, 23). Aceasta a rezultat din felul lor nepriceput de a fi și din puterea cuvintelor Sale (cf. Mc. 9, 32; Lc. 9, 45).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 58, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)