Despre încercări și ispite

Cuvinte duhovnicești

Despre încercări și ispite

De fiecare dată când un om cade, copilul meu, el trebuie să se ridice și se va mântui. Când cineva cade și în mod voit nu se ridică, aceasta vine de la demoni.

Deznădejdea este o armă demonică care i-a distrus pe mulți; nădejdea i-a salvat pe mulți din groapa de noroi.

Satana ne rătăcește – și pe mine, cel dintâi – fiindcă nu avem răbdare și astfel pierdem beneficiul fiecărei ispite. Era un călugăr care-L ruga pe Dumnezeu sa-l slobozească de patimi. Deci, Dumnezeu l-a slobozit de ele și i-a dăruit nepătimirea. Apoi se duse la un părinte (avvă) cu experiență și-i zise:

- “Gheronda, am aflat odihnă din partea patimilor și mă bucur cu pace” (el era încă tânăr)

- “Ascultă, copilul meu”, îi zise marele Bătrân, “du-te și roagă-te la Dumenzeu să-și redea patimile, căci omul se folosește nu în nepătimire, ci în război, căci nepătimirea nu înseamnă trudă, ci odihnă. În ispite, omul se desăvârșește și devine duhovnicesc, în timp ce fără ispite, el rămâne neînțelept, needucat și nefolositor”.

Prin urmare, fii răbdător, indiferent de ceea ce te luptă. În aceste vremuri de pe urmă în care trăim, să nu ne așteptăm la altceva decât la ispite și ele ne vor mântui.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem)
 

Citește despre: