Despre mentă
Menta este o plantă extrem de versatilă și, datorită beneficiilor sale și a gustului plăcut, este folosită în aromatizarea produselor alimentare, a băuturilor alcoolice şi nealcoolice, a pastelor de dinţi, a apelor de gură etc.
Mentha x piperita L., sau, simplu, menta, face parte din familia Labiatae (Lamiaceae).
Denumiri populare
Izmă bună, iasmă, mintă, mentă englezească.
Răspândire
Specie originară din Anglia, cultivată în grădinile din sudul şi vestul ţării.
Descriere morfologică
Plantă erbacee, perenă, cu tulpină subterană din care iau naştere stolonii. Tulpinile aeriene sunt erecte, înalte de 30-80 cm, 4-muchiate, ramificate.
Frunzele sunt oval-lanceolate, dinţate pe margini, cu perişori. Florile sunt albe, roz sau violacee, grupate în inflorescenţe la subsuoara frunzelor superioare. Înflorirea are loc în lunile VI-IX.
Date tehnologice
- epoca de plantare a stolonilor: toamna (luna X) şi primăvara (luna IV);
- distanţa dintre rânduri: 70 cm;
- adâncimea de plantare: 8-10 cm (toamna) şi 6-8 cm (primăvara);
- cantitatea de stoloni necesară: 1200 kg/ha,
- producţia de herba: 15-20 tone/ha (proaspătă) şi 3-4 tone/ha (uscată).
Organe vegetale utilizate
- părţile aeriene recoltate la începutul înfloririi, când frunzele au 6 cm lungime, sunt posibile 2-3 recoltări pe an, în zile senine, după ce s-a ridicat roua.
Conţinut biochimic
- ulei eteric bogat în mentol, mentonă, limonen, cineol, piperitonă, camfor, pinen, felandren, sabinen, cariofilen, bisabolen, cadinen;
- flavonozide (hesperidină), polifenoli, tocoferoli, carotenoizi, taninuri;
- acizi organici şi fenolici, acizi graşi (oleic, linoleic, oleanolic);
- glucide, vitamine (A, C, D, PP), săruri minerale cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn.
Proprietăţi terapeutice
- antispastice, anticolitice, astringente, antidiareice, antifermentative, stomahice, carminative, coleretice, colagoge, vermifuge;
- expectorante, antiastmatice, antitusive, sudorifice, bacteriostatice;
- fortifiante nervos, tranchilizante, antispasmodice, analgezice, calmante;
- antiinflamatoare, stimulente, tonice, răcoritoare.
Acţiuni terapeutice specifice
- tulburări hepatice şi digestive, colici hepatice, spasme pilorice, greţuri, vome, balonări, diaree, dizenterie, indigestii, intoxicaţii, oxiurază;
- astm bronşic, bronşită, catar pulmonar, gripă, guturai, răceală, răguşeală;
- tulburări cardiace, hipertensiune, stimularea circulaţiei sangvine;
- ameţeli, migrene, isterie, depresii, insomnii, cefalee, fortificarea sistemului nervos
- eliminarea calculilor renali, dureri menstruale, impotenţă;
- furunculoză, herpes, urticarie, dureri de dinţi, inflamaţii în urechi.
Alte utilizări
- aromatizarea produselor alimentare, băuturilor alcoolice şi nealcoolice, tutunului, pastelor de dinţi, apelor de gură, loţiunilor, cremelor, săpunurilor.
(Flora medicinală a României)
*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.
Beneficiile consumului de ciuperci
Salată cu pește
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro