Păi, eu am trăit aproape 90 de ani şi am avut ocazia să cunosc minuni cu nemiluita. Au mai fost şi semnele de la Maglavit şi de la Vladimireşti şi multe altele, pe la Paşcani…! Dar noi n-am urmărit fenomenul acesta, al miracolelor care au avut drept martori creştini de-ai noştri, sub influenţa materialismului s-a urmărit denigrarea martorilor.

Minunile apar mai mult ca oricând, pentru că în vremurile acestea în care acţionează forţa satanică, demonică, ca să te opui trebuie să ai putere, e o minune chiar faptul că ne-am salvat ca neam după tot ce am trăit în ultima jumătate de veac. Şi parcă şi Dumnezeu a înmulţit puterea aceasta a minunilor.

Ce minune mai mare, decât aceea că Biserica Română a trecut prin comunism, regimul care a declarat moarte bisericii şi biserica noastră a ieşit şi mai întărită…!? Ce minune mai mare decât aceea că închisorile noastre din perioada comunistă au produs atâţia sfinţi şi martiri care lucrează cu duhul lor, cu rugăciunea lor, cu exemplul lor la temelia României eterne…!? Zilnic se petrec minuni, cu fiecare om în parte, cu societatea în general, totul e să le vedem, să le înţelegem…

Dar câte lucruri nu s-au întâmplat în închisorile noastre…? În temniţele comuniste s-au petrecut atâtea lucruri incredibile, încât mărturiile, adunate firimitură cu firimitură, pot depune argument în favoarea unui perpetuu miracol românesc, care s-a manifestat de-a lungul întregii istorii. Când poporul nostru părea moleşit, terminat, înfrânt, supus, Dumnezeu făcea un miracol şi îl scotea din amorţire, îl aşeza la locul menit şi cuvenit.

 (Pr. Iustin Pârvu,  Daruri duhovniceşti, Conta, 2007, pp. 81-83)