Eu socotesc Patericul mai cu efect, îl socotesc mai practic, mai dătător de perspectivă duhovnicească decât Filocalia. Din Filocalie trebuie să citeşti douăsprezece volume ca să ajungi s-o cuprinzi toată. Şi-apoi, dacă le citeşti, de multe ori îţi rămâne puţin. La mine au venit oameni care mi-au spus: „Părinte, am citit volumul întâi din Filocalie” şi când i-am întrebat care-s autorii cuprinşi în Filocalie, n-au ştiut să-mi spună nici un autor. Dacă n-au ştiut autorii, apoi nici scrierile nu le-au ştiut. Dacă n-au ştiut scrierile, n-au ştiut nici conţinutul scrierilor.

Deci noi nu trebuie să citim aşa, numai ca să ne pomenim că am citit cutare carte, ci trebuie să citim ca să ne învăţăm să câştigăm ceva, să avem povăţuitori pe părinţii din Filocalie, pe părinţii din Pateric. Şi dacă-i avem ca povăţuitori, atunci ştim ce avem de făcut, ştim cum să ocolim patimile, ştim cum să înmulţim rugăciunea, ştim cum să fim binevoitori faţă de aproapele nostru, ştim cum să-I slujim lui Dumnezeu în raport cu aproapele nostru, ştim cum să ne luminăm mintea, ştim cu ce să ne îmbogăţim sufleteşte şi-atunci nu mai avem vreme de gânduri deşarte, de gânduri necurate, de gânduri întinate, ci ne vedem de o viaţă superioară; viaţa superioară este dătătoare de linişte, dătătoare de fericire şi acesta-i rostul Patericului: să ne apropie de Dumnezeu, să ne dea o perspectivă duhovnicească, să ne întărească în bine, să ne înmulţească liniştea din sufletul nostru, pentru că până la urmă Patericul se întemeiază tot pe învăţătura Evangheliei, dar este învăţătura trăită!

Majoritatea dintre părinţii care sunt cuprinşi în Pateric au avut lumini şi pentru viaţa socială. Deci fără să fim călugări, putem să ne folosim de învăţăturile călugărilor.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 93-94)