Veţi spune că nu toţi suntem şefi ori persoane în funcţie de conducere, să avem nevoie de respect. Şi totuşi, cum menţionam în introducere, există relaţii în care suntem implicaţi de-a lungul vieţii şi în care va fi întotdeauna nevoie de respect.

Respectul în diferite zone ale vieţii

O primă zonă la care mă voi referi este aceea a creşterii copiilor. Părinţii se plâng adesea că proprii copii nu-i respectă şi nu-i ascultă. Da, copiii trec prin diferite stadii de dezvoltare, unele caracterizate chiar de revoltă, pentru a se defini pe ei înşişi. Dar părinţii care vor reuşi să-şi ghideze copiii prin dificultăţile acestor etape sunt cei care i-au învăţat să-i respecte încă de la vârste fragede. Spre exemplu, dacă ar fi să ne gândim la profesorii din viaţa noastră pe care-i preţuim cel mai mult acum şi de care ne aducem aminte cu cel mai mare respect, vom vedea că sunt aceia care ştiau să se impună, care ne provocau să ne dezvoltăm potenţialul, îşi demonstrau grija şi sprijinul, fără a ne fi întotdeauna „prieteni“.

Copilul vostru poate nu va fi întotdeauna de acord cu voi, dar, cu siguranţă, veţi fi mult mai credibili, ca sursă de informaţie, dacă vă respectă pe voi şi exemplul pe care îl oferiţi. Şi e mai probabil să se întoarcă la învăţăturile pe care i le-aţi dat, dacă are respect pentru voi şi viaţa voastră constituie un model pentru el.

O altă zonă în care e nevoie de respect este aceea a relaţiei de cuplu. Dificultăţile care apar în căsătorie pornesc de cele mai multe ori de la faptul că partenerii nu se respectă unul pe celălalt. Infidelitatea, lipsa de politeţe, insensibilitatea, gândurile nepotrivite cu privire la celălalt ori comportamentele mai mult sau mai puţin agresive nu vor apărea în căsătorie, dacă se va păstra un respect sincer faţă de celălalt. Gândiţi-vă la cuplurile pe care le admiraţi cel mai mult. Ei vorbesc unul cu celălalt pe un ton iubitor, nu se pun în situaţii stânjenitoare, sunt calzi, tandri, echilibraţi şi iertători. Respectul pe care şi-l poartă unul faţă de altul poate fi observat de oricine i-ar vedea.

Aminteam în introducere de respectul la locul de muncă. Să ne gândim şi aici la persoanele pe care le apreciem şi respectăm la serviciu. Vom vedea că putem aştepta de la ei să-şi respecte termenele, să-şi facă treaba, să fie productivi în echipă. De asemenea, sunt plăcuţi, atenţi şi respectuoşi. Îţi arată dacă greşeşti undeva, fără a te umili. Nu te bârfesc şi nu te discreditează. Îşi împărtăşesc cunoştinţele cu generozitate, ghidând şi învăţând pe ceilalţi cu răbdare, înţelegere şi compasiune.

Indiferent de tipul de relaţie în care eşti cu altcineva, respectul este o bază pe care aceasta se clădeşte cu succes. Iar dragostea în Domnul este cea care ne învaţă cel mai bine către acesta.

Posibile caracteristici ale oamenilor „respectabili“

Observaţi care sunt persoanele pe care le respectaţi cel mai mult. Există astfel de persoane în viaţa voastră? Acum, analizaţi ce anume respectaţi la aceşti oameni. Probabil că veţi regăsi unele din trăsăturile pe care le voi reda în continuare:

Îşi respectă cuvântul dat, sunt onorabili, de încredere, nu mint, chiar dacă adevărul este uneori greu de dus. Nu înşală şi nu fură la serviciu ori în viaţa lor personală. Nu fac promisiuni pe care nu le vor respecta. Sunt echilibraţi. Nu-şi pierd cumpătul, nu ţipă ori se răstesc la alţii atunci când lucrurile nu ies aşa cum le place lor. Nu recurg la surogate pentru a-şi împlini viaţa, agăţându-se de alcool, jocuri de noroc ori alte dependenţe. Când se întâmplă lucruri mai puţin plăcute în viaţa lor, îşi păstrează speranţa, ştiind că pacea şi bucuria nu ţin de circumstanţele exterioare. Au un simţ al discernământului şi nu sunt centraţi doar pe împlinirea propriilor dorinţe egotice. Îşi cunosc locul şi rostul pe lume. Chiar şi atunci când nu cred în Dumnezeu, ei ştiu că există totuşi ceva ce-i depăşeşte şi că nu ei sunt Dumnezeu. Nu renunţă uşor. Nu le e frică de eşecuri şi au curajul de a continua să facă ceva ce ştiu că merită, chiar dacă aceasta le scade popularitatea ori nu le aduce un succes imediat. Nu lasă frica să le dicteze acţiunile şi nu lasă trecutul să le submineze progresul. Admit când greşesc şi îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acte, nu-i învinovăţesc pe alţii sau circumstanţele pentru căderile personale. Au învăţat să ierte şi să-şi ceară iertare. Arată compasiune şi respect faţă de cei din jur, ştiind cum să-şi manifeste dezacordul, fără a-i jigni pe cei din jur, atunci când nu sunt pe aceeaşi lungime de undă ori când li se aduce o ofensă. Ştiu să-şi ordoneze priorităţile. Muncesc, dar serviciul nu le conduce viaţa. Ei ştiu că nu banii îi fac pe oameni fericiţi şi cultivă relaţii oneste, loiale cu cei de lângă ei, ştiind că aceştia sunt mai importanţi decât contul din bancă. Chiar dacă sunt bogaţi sau săraci, ei ştiu să se bucure de binecuvântările din viaţa lor, care nu pot fi cumpărate cu bani.

Dacă aţi identificat ce anume respectaţi la oamenii din viaţa voastră, e momentul să întoarceţi oglinda spre propria persoană. Ar putea folosi cineva trăsăturile de mai sus pentru a vă descrie? Dacă vreţi să aveţi o influenţă pozitivă asupra celor din jur, aveţi nevoie să vă însuşiţi aceste caracteristici.

Indiferent cât de mult v-ar putea iubi cineva, oricât de bine v-aţi distra împreună, nu vă vor lua în serios, dacă nu vă respectă. Dacă viaţa mea nu demonstrează existenţa unor valori importante şi pentru alţii, de ce m-ar respecta, asculta ori mi-ar cere opinia cineva?