Trăind în contemporaneitate, observăm zarva și neliniștea lumii de zi cu zi. Observăm nevoia esențială de iubire, care, de multe ori, chiar dacă nu recunoaștem, ne lipsește uneori în căminul nostru. Ne întrebăm, de ce? Răspunsul este unul simplu: pentru că de multe ori, așteptăm și noi ceva în schimb. Un schimb pentru un alt schimb. Dar, iubirea sinceră a soților, nu se măsoară în acest fel pentru că nu există unitate de măsură atunci când prețuiești cu adevărat; este o lege morală.

Iubirea dintre soț și soție, trebuie să fie una firească, necondiționată de alte angajamente lumești de zi cu zi. A iubi cu adevărat soția înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu și a te respecta pe tine, a împlini făgăduințele de la Taina Cununiei, până la mormânt.

Chiar dacă rolurile în familie sunt diferite dar și flexibile, totuși, dincolo de acestea trebuie să avem o minte de oameni mari, știind care este esențialul ai scopul unei iubiri în familie și pentru familie: este ceea ce s-a întâmplat cu sfinții care sunt prăznuiți astăzi, Adrian și Natalia. Ei s-au detașat de „trend-urile” timpurilor respective și L-au îmbrățișat pe Hristos cu cunună mucenicească. Pentru că, până la urmă, a iubi înseamnă a (te) dărui!

Sfinții Adrian și Natalia, soț și soție, sunt ocrotitori ai familiei, chiar dacă nu au trecut decât treispreceze luni de la căsătoria lor. Este un prilej de a sărbători frumusețea vieții împreună, dar și pentru a ne ruga pentru tot ceea ce avem de la Dumnezeu!

La mulți ani, Adrian, la mulți ani, Natalia!