Faţă de această poruncă greşesc nu numai cei ce desfrânează cu femeia măritată a aproapelui, ci şi ci care desfrânează cu o femeie necăsătorită. Fiindcă, după cel de al patrulea canon al Sfântului Grigorie al Nisei şi desfrânarea se socoteşte preadesfrânare. Greşesc acei călugări care desfrânează sau se însoară, aceia care cad în desfrânare duhovnicească, adică în erezie şi învăţătură rătăcită. La această poruncă se adaugă lăcomia pântecelui, cântecele (deşuchiate), înfăţişările desmăţate şi aţâţătoare şi toate câte sunt pricini ale desfrânării. Faţă de această poruncă greşese bărbatul sau femeia, dacă s-au sulemenit, ori s-au împodobit peste măsură, ori au folosit vopsele sau miresme într-un scop ticălos şi au pricinuit sminteală altuia. Dacă cineva a îndemnat pe altul la păcate trupeşti, ori a fost mijlocitor la asemenea fapte, prin scrisori, veşti, daruri sau prin altele de acest fel.

(Sfântul Nicodin Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p.18)