Despre supravegherea gândurilor și că trupul nu este rău cum au socotit unii
Înainte de orice şi cu orice chip trebuie stăpânită raţiunea, având neadormită supravegherea gândului, aşa încât să nu îngăduie sufletului să încline cu uşurinţă, din cauza dorinţelor neraţionale, către acţiuni contrare ale trupului.
„Înainte de orice şi cu orice chip trebuie stăpânită raţiunea, având neadormită supravegherea gândului, aşa încât să nu îngăduie sufletului să încline cu uşurinţă, din cauza dorinţelor neraţionale, către acţiuni contrare ale trupului. Căci vederea trupului este ochiul, iar vederea sufletului este mintea (care este) de aceeaşi natură cu el; dar nu aşa ca existând unul în
celălalt, ci sufletul şi mintea se identifică, pentru că mintea este puterea naturală de raţiune a sufletului, iar nu ceva din afară. Căci atunci când sufletul - precum îl stimulează inteligenţa lui, care a fost sădită în el în mod natural de Sfânta Treime când l-a creat - reflectă la cele bineplăcute şi necesare, atunci îndată se eliberează de influenţele păgubitoare ale trupului; după cum, presimţind şi înfrânând pornirile dezordonate ale trupului, redobândeşte liniştea ce i se cuvine şi, fără nici o piedică, se ataşează gândurilor conforme cu natura ei, căci, potrivit puterii care există în ea, contemplează cu intensitate sfânta şi adorata Treime şi reflectă la inaccesibilitatea măririi dumnezeieşti, din cauza extraordinarei ei străluciri, la curăţenia fericirii, la infinitatea înţelepciunii, la constanţa şi plăcerea liniştii, la natura nepăsătoare şi de neclătinat. Căci aceluia ce nu i se poate întâmpla nimic neprevăzut, pentru că deţine cunoaşterea celor întâmplate şi a tuturor celor care s-ar putea întâmpla, şi are în mâinile sale toate, aceluia căruia nimic nu i se poate împotrivi sau este în măsură să prevadă totul, la acela este logic să existe linişte şi netulburare continuă. Pentru că tulburările în gândurile oamenilor le provoacă, prin natura lor, împrejurările neaşteptate şi neprevăzute. Aşa încât cel care nu se tulbură de nici o răutate şi are toată virtutea şi tot binele care urmează, acela pe drept va câştiga bucuria neclătinată şi veşnică. Pentru că bucuria urmează virtutea şi bunătatea, precum spune profetul: veseli-se-va Domnul de lucrurile Lui".
(Sfântul Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, p. 10)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro