Ușa grea de metal se închide în urma vizitatorului cu un zgomot scurt și apăsat. Pașii răsună pe coridoarele lungi ale penitenciarului, iar liniștea care urmează pare să spună singură povestea acestui loc pe care puțini îl cunosc cu adevărat. Un loc în care timpul capătă o altă măsură, iar dorul după libertate și după cei de acasă se simte cu o intensitate greu de imaginat.

În Penitenciarul Iași trăiesc astăzi aproximativ 670 de oameni. Pentru mulți dintre ei, anii de detenție aduc o singurătate greu de descris. Aproape jumătate nu primesc vizite și nu mai păstrează legătura cu cei de acasă.

În această lume închisă între ziduri slujește părintele Cristian Șurpănelu, capelan al penitenciarului de aproape doi ani.

O privire care vede omul dincolo de greșeală

Întâlnirea zilnică cu oamenii aflați în detenție aduce o perspectivă diferită asupra vieții și asupra greșelii.

Întotdeauna pe ei i-am văzut și am să-i văd ca niște oameni care au greșit, dar care nu merită să fie judecați definitiv pentru fapta făcută. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru a-i reintegra în societate ca ființe create dintru început bune de către Dumnezeu.

În această privire se află temelia slujirii din penitenciar: redescoperirea chipului lui Dumnezeu în fiecare om.

Evanghelia trăită între ziduri

Cuvintele Evangheliei despre cei aflați în temniță capătă aici o greutate pe care lumea de afară o înțelege mai greu.

De la început, mi-am pus în gând să respect cuvintele Mântuitorului din Evanghelia de la Matei, de a-i vizita sau de a-i cerceta și pe cei din temniță, pentru că singurătatea unora de acolo este cumplită. Mulți dintre ei nu mai au pe nimeni și nu au niciun sprijin din partea familiei, și atunci durerea și lipsa libertății pe care o au instituțional devine o povară și mai mare pentru ei, că nu au cu cine să-și împărtășească, de cele mai multe ori, durerea.

În astfel de momente, versetul Evangheliei se transformă din cuvânt citit în realitate trăită:

„În temniță am fost și ați venit la Mine.” (Matei 25, 36)

Oameni care aduc lumină

Dincolo de zidurile penitenciarului există oameni care aleg să intre, din când în când, pentru a aduce o rază de lumină. Enoriași ai parohiilor din Iași și din împrejurimi alături de tineri din organizații ortodoxe vin periodic pentru a petrece timp alături de cei aflați în detenție.

Cu ei avem o colaborare foarte strânsă. Ei vin regulat la penitenciar, desfășurând programe atât de lucru manual, cât și programe educaționale cu persoanele private de libertate. Nu neapărat activitatea în sine îi bucură pe deținuți, ci faptul că vine cineva din afara penitenciarului să stea lângă ei, să îi susțină.

Uneori, o simplă prezență devine cel mai mare dar.

Bunătatea care vindecă

În spatele zidurilor penitenciarului, schimbarea nu se întâmplă bursc. Uneori începe în tăcere, printr-un gând, printr-o discuție, printr-o întâlnire care atinge inima.

Părintele capelan spune că a întâlnit de-a lungul timpului oameni care s-au schimbat cu adevărat.

Dacă la început spuneau poate că nu sunt vinovați sau nu sunt vinovați pe deplin și nu erau asumați pentru fapta făcută, pe parcurs au ajuns nu numai să-și recunoască vina pentru fapta făcută, ci să-și dea seama că „părinte, cred că și pentru alte păcate din viața mea am ajuns aici”.

Pentru un preot, astfel de momente au o valoare greu de descris. Curajul de a recunoaște greșeala și dorința sinceră de a schimba direcția vieții arată că în inimă începe să lucreze o lumină nouă.

Uneori, roadele acestei lucrări se văd abia după ani. Se întâmplă ca, într-o zi, părintele să întâlnească în libertate pe cineva care i-a fost cândva enoriaș în penitenciar. În acele momente, bucuria este cu atât mai mare.

Părinte, îți mulțumesc că mi-ai fost alături în momentele grele, îți mulțumesc că ai făcut lucrurile pe care le-ai făcut împreună cu colaboratorii tăi. Pentru mine, a fost o mână de ajutor care m-a făcut să înțeleg că eu acolo nu mă voi mai întoarce niciodată.

Sărbătorile din spatele gratiilor

Când vin marile sărbători creștine, diferența dintre lumea de afară și cea din penitenciar se simte mai puternic ca oricând. În aceste momente, un gest simplu aduce o mângâiere neașteptată.

Am încercat să le ofer mereu, măcar de Sărbătoarea Învierii Domnului și de Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, tuturor celor care sunt închiși în Penitenciarul Iași, un mic dar. Pentru a ști cu toții că nu i-am uitat. Nu se bucură pentru cât de mare este darul, ci se bucură că cineva vine cu drag și își aduce aminte că sunt și ei acolo, că sunt și ei oameni și suflete care trebuie mângâiate.

Milostenia care luminează două suflete

La finalul discuției, părintele capelan revine la sensul profund al milosteniei.

Știu că este șocant când auzi „facem o faptă bună pentru cei închiși în temniță” și primul gând al societății este: „Nu merită. Au greșit, să fie pedepsiți, de ce să le dăm noi, că și așa le dă suficient statul?”. Însă adevărul este altul. Noi nu le dăm pentru că au de toate. Noi le dăm pentru că noi nu avem de toate pentru mântuirea noastră.

Milostenia devine astfel o lucrare care schimbă două suflete: al celui care primește și al celui care dăruiește.

Cu inima deschisă pentru cei închiși

În această perioadă a Postului Mare, Fiideajutor.ro – Platforma Faptelor Bune a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei desfășoară campania „Cu inima deschisă pentru cei închiși”, prin care sunt pregătite pachete de Sfintele Paști pentru oamenii din Penitenciarul Iași.

Un dar de 50 de lei poate aduce o bucurie în ziua Învierii pentru cineva care trăiește departe de familie.

Oferă un dar de Sfintele Paști:

• Online, pe site:
  www.fiideajutor.ro/doneaza
• Prin Donorbox:
  https://donorbox.org/cu-inima-deschisa-pentru-cei-inchisi
• Sponsorizare/transfer bancar:

LEI: RO27BACX0000003010578064
EUR: RO70BACX0000003010578066
USD: RO43BACX0000003010578067

Banca: UniCredit Iași
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Mențiune: PAȘTE

***

Fiideajutor.ro este Platforma Faptelor Bune a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, punctul de întâlnire pentru toți cei care doresc să ofere din resursele, timpul și expertiza lor în sprijinul aproapelui, o punte între cei care au nevoie și cei care pot dărui ajutor.