Lumea familiei şi lumea lăuntrică a copilului sunt legate indisolubil. Dar este oare corect să considerăm că dezvoltarea sufletească şi spirituală a copilului depinde în întregime de condiţiile în care el este educat, că ea este „determinată”, aşa cum spun numeroşi psihologi şi pedagogi, de condiţiile mediului care-l înconjoară? De răspunsul la această întrebare depinde şi rezolvarea următoarei: poate fi formată personalitatea omului după un model dat, poate fi „programată” dezvoltarea personalităţii?

Să ne amintim de Vera, care a crescut într-o familie cu mari probleme, însă dragostea şi compătimirea faţă de mama sa i-au trezit în suflet puteri în stare să facă faţă „mediului înconjurător”, cu grosolănia şi cu cruzimea lui. Aici este important să dăm atenţie faptului că în sufletul de copil sunt ascunse puteri neştiute şi că acestea pot fi trezite. Sufletul de copil nu este un simplu ecran, care reflectă influenţele exterioare. Devenirea personalităţii începe cu această opoziţie faţă de mediu şi biruire a dificultăţilor. (Tamara Florenskaia)

(Viaţa de familie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 120-121)