Avva Marcel, monahul, spunea fraţilor, ca şi când era vorba de un alt stareţ ce locuia în Schit – dar el însuşi era acela –, că s-a sculat într-o noapte, ca să-şi facă slujbă, şi a auzit un glas de trâmbiţă, ca la un război.

Deci, s-a tulburat stareţul şi se gândea în sine, de unde este aici glasul trâmbiţelor de război? Iar când se gândea el aşa, îndată a venit aproape diavolul, zicându-i: „Aşa, cu adevărat, război este, iar de nu voieşti să ai război asupră-ţi, mergi de dormi şi nu vei fi în război. Că noi nu ne luptăm cu cei leneşi, ci cu pustnicii şi cu cei ce priveghează întru rugăciuni ne luptăm şi asupra acelora tăbărâm şi ne războim”.

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 517)