Din când în când, ca și cum m-ar opri cineva brusc pe stradă, conștiința mă interpelează brutal: „De ce nu încetezi? De ce mai bați oamenii la cap cu poezii și texte? Nu sunt destule cărți și materiale video făcute de sfinți și specialiști?”.

Încă nu mă pot abține să nu-i rog și eu pe oameni, pe cât de delicat îmi stă în putință, să se deschidă lăuntric lui Hristos. Ca să vadă cu propria inimă și să pipăie cu sufletul lor ce are El de dat. Căci ceea ce are Hristos de dăruit, oricâtă teologie am face, orice dicționar biblic am consulta, oricâte definiții am propune, nu putem oferi prin cuvinte. Cuvântul „har” nu e Harul. Ce e Harul poate fi cunoscut doar prin experiență. Și anume, experiența unei inimi care se deschide și se oferă Necunoscutului Hristos. Acestui Hristos care nu poate fi cunoscut decât dacă Îi dai întâlnire în miezul ființei tale. Acel miez pe care nu-l poate ști decât Creatorul tău.