Din pildele Sfântului Cosma Etolianul – 4. Duhovnicul înțelept
Cei ce aveți copii, nu vă puneți nădejdea în ei, gândindu-vă că o să poarte grijă de sufletul vostru. Ceea ce face omul însuși, aceea va găsi în cealaltă viață.
Un om bogat și-a strâns multe averi, însă niciodată nu voia să se mărturisească și să facă milostenie. Avea un fiu de aproape zece ani. A venit vremea și bogatul s-a îmbolnăvit. Ai săi i-au spus să se mărturisească, să facă ceva pentru sufletul său, însă el le răspundea:
– Copilul meu să fie bine, el se va îngriji de sufletul meu.
Era cu totul ținut de diavol și nu-și venea deloc în sine.
În ținutul acela se afla un duhovnic virtuos. Acesta și-a ras barba, s-a îmbrăcat în haine lumești și a mers la casa bogatului. A bătut la ușă. I-au deschis și l-au întrebat ce vrea. A răspuns că este un om străin, care s-a întâmplat să treacă prin satul lor și aflând că stăpânul lor este bolnav, a venit să-l vadă fiindcă este doctor, îndată l-au primit. Toate rudeniile erau împrejurul lui și îi purtau de grijă. I-a întrebat:
– Ce face bolnavul?
Bolnavul a răspuns:
– Mă simt rău, domnul meu.
Doctorul a spus:
– Ce spun doctorii din satul vostru?
Bolnavul a răspuns:
– Spun că sunt pe moarte.
Duhovnicul-doctor l-a apucat de mână și i-a spus:
– Și eu spun că vei muri. Dar dacă vom găsi doctoria pe care o cunosc eu, nu o să mori.
Bolnavul a întrebat:
– Despre ce doctorie vorbești?
Prefăcându-se că nu știe, acela a întrebat:
– Ai vreun copil?
I-a răspuns că are numai unul. Atunci duhovnicul i-a spus:
– Nu te mâhni, s-a aflat doctorie pentru tine. Îți făgăduiesc că n-ai să mori.
A cerut să-i dea un pahar cu apă și niște făină. Le-a amestecat și s-a prefăcut că mai pune o doctorie și a spus:
– Acum doctoria este gata, trebuie numai să vină copilul tău să-i înțep degetul mic cu un ac, ca să curgă trei picături de sânge, să-ți dau să bei și îndată o să te faci bine.
Copilul se juca împreună cu ceilalți copii. Au trimis îndată după el și i-au spus:
– Vino, copilul meu, pentru că a venit un doctor ca să-l facă bine pe tatăl tău.
Copilul voia să se joace, însă l-au adus. Când l-a văzut, doctorul i-a spus:
– Vino, copilul meu, să-ți înțep cu un ac degetul mic, ca să curgă trei picături de sânge aici în această doctorie, să-i dau tatălui tău să bea și să se facă îndată bine.
Copilul a răspuns:
– Dar ce, am înnebunit să-mi stric degetul?
Doctorul a spus:
– De tine depinde, copilul meu, dacă va trăi sau dacă va muri. Nu vezi câte a adunat ca să-ți lase?
Copilul a spus:
– Trăiește, nu trăiește, eu nu vreau să-mi rănesc mâna. Și a plecat.
Doctorul i-a spus bogatului:
– Sunt duhovnicul satului și am făcut aceasta ca să-ți arăt să nu nădăjduiești să facă ceva copilul tău pentru sufletul tău.
Atunci bolnavul s-a ridicat și a spus:
– M-am ostenit atât de mult pentru copilul meu ca să-i las multe, iar pe el nu l-a lăsat inima să dea trei picături de sânge pentru viața mea.
Și îndată a căutat testamentul și l-a rupt. Și-a împărțit toată averea, nu a lăsat nimic, iar copilul a rămas sărac lipit. A dobândit Raiul și se va bucura pururea.
De aceea, cei ce aveți copii, nu vă puneți nădejdea în ei, gândindu-vă că o să poarte grijă de sufletul vostru. Ceea ce face omul însuși, aceea va găsi în cealaltă viață.
(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viața și învățăturile, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, pp. 181-183)
Povestioară de suflet folositoare pentru lucrarea mântuirii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro