Să nu ne grăbim să judecăm şi să osândim, pentru că oamenii pe care îi vedem nu întotdeauna sunt în interior aşa cum par a fi în exterior. Nu rareori omul începe să vorbească din obişnuita neputinţă omenească şi, înainte de a-şi termina vorba, începe să-şi dea seama că nu vorbeşte ceea ce trebuie şi, venind în chilie, se căieşte amarnic pentru cele spuse sau săvârşite. Cuviosul Marcu Ascetul scrie: „Din fapte, cuvinte şi gânduri rareori poate ieşi un drept, dar din pocăinţă ies mulţi drepţi”. (Cuviosul Ambrozie)