Diverticuloza colonică – interviu cu dr. Sandra Spânu Timohe Tumac, medic specialist gastroenterologie în cadrul Spitalului Providența

Diverticuloza colonică, denumită și boala diverticulară, este o suferință a tubului digestiv inferior care afectează de cele mai multe ori colonul. Alături de noi, cu sfaturi importante, este doamna doctor Sandra Spânu Timohe Tumac, medic specialist gastroenterologie în cadrul Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Ce este diverticuloza colonică?

Diverticulii colonici sunt structuri sacciforme situate în peretele intestinului gros, de dimensiuni variabile, ce nu depăsesc 1 cm, însă diverticulii pot să apară de-a lungul întregului tub digestiv (esofag, stomac, intestin subțire). Microscopic, au structura peretelui colic cu excepția stratului muscular, care se găseșe exclusiv la nivelul coletului.

Termenul de diverticuloză se referă la condiția în care o persoană asimptomatică este diagnosticată cu diverticuli colonici. Termenul de boală diverticulară este aplicat atunci când diverticulii sunt simptomatici, iar diverticulita ca și inflamația unuia sau a mai multor diverticuli.

Diverticuloza este printre cele mai des întalnite boli ale intestinului, predominant în țările occidentale, frecvența crescând o dată cu înaintarea în vârstă (sub 10% între 30-40ani, 20-35% 50-60 ani, peste 40% la peste 70 de ani).

Din toate segmentele colonului (cec, colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid și rect), 80-95% apar în colonul sigmoid, respectiv descendent, pe când asiaticii și pacienții tineri dezvoltă mai ales pe colonul ascendent.

Care sunt factorii de risc ai acestei boli?

Factorii de risc: tulburări ale motilității intestinale, presiunea intraluminală crescută, scăderea tonusului musculaturii netede din peretele intestinului, obiceiurile alimentare (scăderea consumului de alimente cu conținut crescut de fibre alimentare), vârsta înaintată, activitatea fizică redusă (consumul de alcool, cafeina, nicotină nu influențează apariția acestei afecțiuni).

Ce simptome întâlnim în cazul acestei afecțiuni?

Diverticuli colonici necomplicați sunt asimptomatici adeseori (70% din cazuri), iar cei care prezintă diverse simptome au cel mai probabil asociat și tulburări ale spasticității musculare, astfel apărând: crampe abdominale de etaj inferior, balonare, flatulență, alternanțe ale consistenței scaunului, defecație neregulată, senzația de plenitudine.

Cum se pune diagnosticul de diverticuloză colonică?

Colonoscopia este cea mai bună metodă de diagnosticare a diverticulilor, prin vizualizarea lor directă. Ea este folosită pentru diagnostic diferențial între diverticuloză și cancerul colorectal, dar și cu sindromul de intestin iritabil, polipii colorectali, bolile inflamatorii intestinale, apendicita acută, colita ischemică sau diverse afecțiuni ginecologice.

Pot apărea complicații dacă nu este tratată la timp?

Principalele complicații ale diverticulozei colonice sunt hemoragia și inflamația diverticulară.

Aproximatic 20% din pacienții cu diverticuloză prezintă cel puțin un episod de hemoragie în decursul vieții, iar 5% prezintaă un episod hemoragic sever. Hemoragia diverticulară este brutală, severă și indoloră,  precedată de o senzație de scaun imperios și acompaniată de vertij sau lipotimie. În majoritatea cazurilor (80%) este autolimitată, oprindu-se la fel de brutal precum a debutat. Hemoragia diverticulară impune investigații în regim de urgență și intervenție terapeutiă adecvată (interventție chirurgicală în cazul hemoragiei active sau al resângerării).

Diverticulită dezvoltă 10-20% din pacienții cu diverticuloză. Se manifestă prin durere abdominală, tulburări de tranzit intestinal și stare febrilă sau subfebrilă.  Durerea abdominală este de regulă în fosa iliacă stângă sau hipogastru, se poate instala insidios sau brutal, se asociază cu diaree, constipație sau alternanța lor. Poate să apară și greață, vărsături, anorexie, disurie și polakiurie. La examenul clinic, pacienții prezintă sensibilitate la palparea localizată în aria corespunzătoare segmentului colonic afectat, îndurarea zonei sau prezență unei mase palpabile, sensibile, imprecise delimitate. Majoritatea pacienților care prezintă simptome și semne clinic de diverticulită pot fi diagnosticați pe seama criteriilor clinice și au indicașie de tratament fără ca să fie necesară colonoscopia, care dealtfel este contraindicată în episodul acut din cauza riscului de perforație.

Ce ne puteți spune despre principiile de prevenție și tratament?

Indicația terapeutică principală pentru pacienții cu diverticuloză este reprezentată de dieta cu supliment de fibre alimentare (cereale, pâine integrală, fructe proaspete fibroase, legume) care se adaugă în alimentație treptat, întrucât o trecere bruscă la o dieta bogată în fibre poate provoca balonare și gaze. Acestea reduc spasmul colonic, scad presiune din intestin. Utilizarea preparatelor de fibre (tărâțe, psyllium) se asociază cu scăderea incidenței diverticulilor colonici și cu ameliorarea simptomatologiei digestive.  Când se crește aportul de fibre, trebuie crescut și aportul de lichide (cel puțin opt pahare de apă pe zi). 

Se evită consumul frecvent de alimentele rafinate, cum ar fi cele din făină albă, orezul alb și alte alimente foarte procesate. Acestea se pot mânca doar la ocazii sau doar rar, de poftă, în niciun caz zi de zi.

Trebuie evitată constipația, dar a nu se utiliza supozitoare sau laxative fără a cere sfatul medicului. Prunele, sucul de prune și semințele de psyllium sunt toate laxative naturale bune. Ceaiurile special formulate pentru combaterea constipației sunt disponibile în magazinele naturiste, însă unele pot fi foarte puternice, așa că trebuie utilizate cu atenție, conform indicațiilor. Se vor evita produsele care conțin senna, un laxativ din plante deosebit de puternic care poate afecta mucoasa colonului și poate crea dependență.

Practica sportului în mod regulat, de 3-5 ori pe săptămână sau chiar în fiecare zi este absolut necesară. Activitatea fizică poate ajuta mușchii din intestin să-și păstreze tonusul, ceea ce încurajează mișcările intestinale regulate.

Antispasticele ameliorează simptomatologia dureroasă, beneficiul fiind mai mare dacă se asociază la dieta cu fibre.

Episoadele de diverticulită necesită repaus digestiv, antibioterapie cu spectru larg și corecție hidroelectrolitică. Tratamentul chirurgical de rezecție este pentru situația eșecului tratamentului conservator, a episoadelor recidivante de diverticulită și imposibilității de a exclude o formațiune malignă. Majoritatea episoadelor de hemoragie diverticulară sunt autolimitate.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427

Interviul în format AUDIO îl puteți asculta aici.

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

De la același autor

Ultimele din categorie