Părintele urma să împlinească anul acesta 92 de ani, din care 76 de viață monahală. Altfel spus, părintele Placide a fost călugăr aproape toată viața. Un călugăr athonit, de origine franceză, întemeietor în Franța a două mănăstiri ortodoxe cu tipic și rânduială liturgică athonite. Ambele mănăstiri ctitorite de părintele Placide în Franța, cea de maici de la Solan, din departamentul Gard, și cea de călugări din masivul muntos Vercors, sunt metocuri ale mănăstirii Simonos Petra din Sfântul Munte, mănăstirea de metanie a părintelui arhimandrit. Episodul îndelungatei căutări a drumului spre Ortodoxie, al închinovierii și tunderii sale în monahism la Simonos Petra după mai bine de douăzeci de ani de viață călugărească într-una din cele mai mari și mai „tradiționale” (în sensul păstrării unei reguli de viață monahală riguroasă) abații cisterciene din Franța (abația Belelfontaine), este povestit pe larg de Gheronda (cum i se spune în mănăstirile sale și în Sfântul Munte) în lucrarea Mărturia unui călugăr ortodox, publicată în traducere românească la Editura Doxologia. După intrarea în obștea mănăstirii Simonos Petra, starețul de atunci al acesteia – Gheronda Emilianos Simonopetritul – a considerat că este mult mai folositor ca părintele Placide să se întoarcă în Franța, pentru a întemeia acolo metocuri în care viața monahală să se desfășoare în limba franceză, după tipicul athonit. Și așa au luat naștere cele două mănăstiri. În prezent, obștea de maici este una dintre cele mai numeroase din Franța, fiind  alcătuită din șaisprezece viețuitoare de diverse naționalități.

Prin toate scrierile sale, prin ancorarea profundă și viguroasă a gândirii sale teologice în Tradiția Bisericii și în lucrările Sfinților Părinți, prin autenticitatea viețuirii sale monahale după rânduielile Sfântului Munte al Athonului, părintele arhimandrit se înscrie cu fermitate în tradiția marilor monahi athoniți, adevărați trăitori-mărturisitori ai Adevărului credinței: gheron Iosif Isihastul, gheron Iosif Vatopedinul (ucenic credincios al celui dintâi), părinții Paisie Aghioritul, Efrem Katunakiotul, Petroniu Tănăse – compatriotul nostru cu care părintele Placide a fost bun prieten, sau Gheronda Emilianos Simonopetritul, părintele său duhovnicesc.

Pentru toți cei care l-au cunoscut, întâlnirea cu părintele Placide a fost mereu copleşitoare prin smerenia, bunătatea şi vigoarea sa duhovnicească, prin duhul păcii şi sfinţeniei pe care îl răspândea în jur acest mare duhovnic al Occidentului creştin. Căutat de multă lume pentru experienţa sa duhovnicească, într-o Franţă secularizată şi confruntată cu multe probleme sociale, părintele arhimandrit Placide Deseille face parte din seria marilor figuri spirituale ce au marcat lumea europeană occidentală a ultimelor decenii, profund ancorate în spiritualitatea Sfântului Munte, altoite pe trunchiul monahismului athonit (dintre care e suficient să îl amintim doar pe părintele Sofronie Saharov, de pioasă pomenire cu care părintele a fost prieten). Grupuri de pelerini ortodocşi din diferite părţi ale Franţei, precum şi din ţările vecine, mai mult sau mai puţin francofone, străbăteau adesea sute bune de kilometri pentru a veni să-l vadă şi să-i asculte cuvântul de învăţătură, după modelul binecunoscut nouă de cercetare a marilor părinţi duhovniceşti din ţările tradiţional ortodoxe. Însoţiţi şi călăuziţi spre Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare de preotul lor paroh, aceştia căutau în întâlnirea cu Gheronda liniştea şi bucuria procurate de sfinţenie, precum şi certitudinea atât de necesară omului cu privire la lucrarea Duhului Sfânt de îndumnezeire a omenescului ce consimte să-i fie părtaş la aceasta.

Dragostea Părintelui arhimandrit față de România și de credința ortodoxă mărturisită de poporul român, de părinții lui duhovnicești, era deja binecunoscută în Franța de multă vreme. Acum doi ani, în 2016, părintele arhimandrit Placide Deseille a împlinit, prin mila Domnului, 90 de ani. Cu acest minunat prilej, fiii și fiicele duhovnicești l-au înconjurat cu profundă dragoste la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare. Emoționat, părintele arhimandrit le-a ținut un scurt cuvânt de mulțumire și împreună-bucurare. Nu mică a fost surprinderea, nici a celor de față și nici a celorlalți, de departe, care-i suntem fii și fiice duhovnicești, de-a constata că întregul său cuvânt aniversar, de mulțumire adusă Domnului, a fost consacrat relatării vizitelor întreprinse în România în perioada 1960-1970, evocării figurii extraordinare a Patriarhului Justinian Marina, cu care s-a întâlnit de mai multe ori, a marilor părinți duhovnicești din mănăstirile nemțene sau din alte părți ale țării, a spiritualității mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, pentru a se încheia cu exprimarea bucuriei de a vedea cum tot mai mulți români vin la slujbele de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare.

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a publicat patru dintre cele mai reprezentative cărți ale Părintelui arhimandrit, care se bucura de fiecare dată la modul copleșitor de apariția traducerilor sale și, mai ales, de publicarea lor cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, față de care nutrea o profundă și respectuoasă dragoste. Iată titlurile acestor traduceri și referințele lor:

1. Cununa binecuvântată a anului creştin. Predici la duminicile şi sărbătorile anului liturgic, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2015.
2. Monahismul ortodox. Principiile de bază şi practica urmat de Tipiconul Mănăstirii  „Sfântul Antonie cel Mare din Franţa”, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2013.
3. Credinţa în Cel Nevăzut. Elemente de doctrină creştină potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2013.
4. Mărturia unui călugăr ortodox. Convorbiri cu Jean-Claude Noyé, traducere din limba franceză şi prefaţă de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2011.

Domnul să-l odihnească cu drepții, în lumina neînserată a Împărăției Sale, unde să ne fie neobosit rugător spre împreună-părtășie la viața cea veșnică.

(Prof. univ. dr. Felicia Dumas)