Preacinstirea Născătoarei de Dumnezeu în Ortodoxie

 

După o veche tradiție, primele icoane cu chipul Maicii Domnului ar fi fost făcute de către Sfântul Evanghelist Luca, care a trăit o vreme în preajma Născătoarei de Dumnezeu. Se obișnuiește ca, în situații deosebite, icoana Maicii Domnului să fie purtată în procesiune de către clerici și credincioși, prilej cu care se cere ajutorul ei nemijlocit.

Sfânta Fecioara Maria, ca cea mai sfântă dintre femei și ca una care s-a învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții. A cinstit-o Dumnezeu Însuși, în momentul în care a ales-o să fie „locaș al Cuvântului Hristos”. Sfânta Fecioară prorocește cu privire la situația ei excepțională între celelalte femei și venerația universală de care urma să se bucure: „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1,48). Au cinstit-o oamenii simpli, care s-au adresat Mântuitorului cu cuvintele: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt” (Luca 11, 27).

Cultul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă s-a manifestat prin instituirea de sărbători în cursul anului bisericesc consacrate pomenirii și cinstirii ei deosebite. Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești.

În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare pe care le-am menționat, mai există în calendarul ortodox și alte sărbători: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorului Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).

Cultul ortodox al Maicii Domnului se exprimă și prin alte forme de manifestare, cum ar fi cântările și rugăciunile deosebite care sunt încadrate în rânduiala tuturor slujbelor bisericești. Nu există slujbă în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului. În unele părți ale Ortodoxiei, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost amplificată cu o nouă formă de pietate, și anume Prohodul Maicii Domnului, care este o imitație a „Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos” din Săptămâna Patimilor.

O altă formă de cinstire o reprezintă zidirea de biserici, având ca hramuri diferitele sărbători ale Maicii Domnului.

Zugrăvirea pe icoane și pe pereții bisericilor a chipului Maicii Domnului și cinstirea acestor icoane constituie o altă formă de cinstire. Sfintele icoane formează un mare tezaur spiritual al Bisericii Ortodoxe și, prin intermediul lor, noi suntem permanent în comuniune cu Hristos, cu Născătoarea de Dumnezeu și cu toți sfinții, prin rugăciune. După o veche tradiție, primele icoane cu chipul Maicii Domnului ar fi fost făcute de către Sfântul Evanghelist Luca, care a trăit o vreme în preajma Născătoarei de Dumnezeu. Se obișnuiește ca, în situații deosebite, icoana Maicii Domnului să fie purtată în procesiune de către clerici și credincioși, prilej cu care se cere ajutorul ei nemijlocit.

Toate aceste lucruri constituie o dovadă directă despre marea dragoste, încredere și venerație pe care credincioșii au față de persoana sfântă a Maicii Domnului.

De la același autor

Ultimele din categorie