Un alt cimitir de la Mănăstirea Miclăușeni

Pe lângă necropola Sturzeșilor, ce se află alături de biserică, la Mănăstirea Miclăușeni mai există un alt cimitir, mai vechi, situat în partea de vest a lăcașului de rugăciune, în fața intrării în acesta. Aici sunt 14 morminte, câteva dintre ele ale unor persoane care au fost foarte apropiate familiei Sturza.

Cei care vizitează lăcașul de rugăciune de la Miclăușeni vor observa că în fața bisericii, cam la 15 metri, se află un rând de cruci. Potrivit însemnărilor Părintelui arhimandrit Cleopa Nistor, aici odihnesc rămășițele pământești ale maicii Mitrodora Calinovici († 1881), sora părintelui Gherasim Clipa și eclesiarhă timp de aproape 60 ani la biserica boierească. Tot aici sunt îngropați și maica Mihaela Vairan, n.1928 și trecută la cele veșnice în 1951, una dintre primele viețuitoare în Mănăstirea Miclăușeni; arhimandritul Gherasim Clipa, adus de la Schitul Țibucani de Mitropolitul Veniamin Costache (slujește din 1825 până în 1853, când trece la cele veșnice); slugerul Teofan, vechilul gospodar și credincios al lui Alecu, fost vătaf, devenit sluger (moare după 1850); Petru Câmpeanu († 1893), fost profesor la Academia Mihăileană și preceptorul în străinătate al copiilor lui Alecu D. Sturza; ieromonahul Nicanor Racu, n.1897 și trecut la cele veșnice în 1982), fost slujitor al acestei biserici; monahia Galinia Prudeanu, n. 1920 și trecută la Domnul în 2000, viețuitoare în Mănăstirea Miclăușeni după reînființare.

Cimitirul eroilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial

Alături se mai păstrează șapte cruci din vechiul cimitir al satului, morminte în care sunt îngropați: preoteasa Ecaterina († 1862, soția pr. Iacob Popescu); ieromonahul Isaia († 1867); presvitera Maria († 1869); Pr. Ioan († 1878) și Pr. Gheorghe (1820-1899), primul învățător al satului. Se mai păstrează și două cruci cu inscripții chirilice în piatră, una a lui Gheorghe (Gherghei) Bujor din 1780, fost vătman al Miclăușenilor și una din 1849, a unui Ioan, fiul Ciubotarului.

În dreapta intrării în biserică a fost un cimitir militar turcesc (probabil din timpul Eteriei), ale cărui pietre de mormânt se mai păstrau încă înainte de al Doilea Război Mondial.

La un kilometru de mănăstire, pe drumul E 85, aproape de podul peste Siret, pe partea stângă, de la Miclăușeni spre Roman, se află un cimitir al eroilor, în care sunt înmormântați ostași-eroi români, ruși, germani și de alte naționalități, căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

De la același autor

Ultimele din categorie