Visul arhimandritului ieșean Ieroftei

Iosif Naniescu, Episcopul Argeşului a fost ales Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, cu o majoritate de voturi – 140, din 181 de votanţi. Toate, însă, se întâmplau la București. La Iași, încă nu se știa nimic, chiar dacă sistemul poștei și al telegrafului începuseră să funcționeze. Dumnezeu a făcut însă cunoscut faptul că la Iași va veni un nou păstor de suflete. Arhimandritul Ieroftei a povestit ucenicilor și, prin ei, posterității, visul pe care l-a avut în preajma alegerii Mitropolitului Iosif Naniescu la Iași.

Zdruncinată de incendii, de molime și războaie ce au lăsat semne adânci în trupul său, capitala Moldovei la sfârșit de secol XIX își aștepta păstorul. Un om care să bandajeze răni spirituale, dar și răni istorice. La 10 iunie 1875 s-a întrunit colegiul electoral, pentru alegerea mitropolitului Moldovei şi Sucevei, scaun rămas vacant prin trecerea la Mitropolia Ungrovlahiei, a mitropolitului Calinic Miclescu. „Voinţa alegătorilor a fost, de la început, una cu voinţa lui Dumnezeu”, căci Iosif Naniescu, Episcopul Argeşului a fost ales Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, cu o majoritate de voturi – 140, din 181 de votanţi. Toate, însă, se întâmplau la București. La Iași, încă nu se știa nimic, chiar dacă sistemul poștei și al telegrafului începuseră să funcționeze.

Dumnezeu a făcut însă cunoscut faptul că la Iași va veni un nou păstor de suflete. Arhimandritul Ieroftei a povestit ucenicilor și, prin ei, posterității, visul pe care l-a avut în preajma alegerii Mitropolitului Iosif Naniescu la Iași: „În ziua instalării spunea duhovnicul Ieroftei tuturor preoţilor şi întregului personal de la mitropolie, ceea ce văzut şi a auzit în vis, în acea noapte: Departe fiind, am văzut cum, în jurul bisericii mari a lui Veniamin, se plimbau doi călugări cu bărbile ce străluceau, ca argintul cel sclipitor. Şi, apropiindu-mă de ei fără să mă vadă, observ că unul din ei era însuşi Mitropolitul Veniamin, pe care l-am recunoscut după fotografii, dar pe celălalt nu l-am cunoscut. Şi Mitropolitul Veniamin spunea cu sfâşieri de dureri în glas, celuilalt tovarăş al lui, cum această biserică începută de el şi rămasă neterminată, acum urmaşii vor să o scoată la mezat. Să dărâme şi să vândă ceea ce am zidit şi am cumpărat eu. Şi lacrimile lui Veniamin n-au contenit să curgă până ce, terminând de înconjurat biserica, a dispărut. Abia a doua zi se lămureşte Ieroftei cine era cea de-a doua persoană din vis, care îl însoţea pe Veniamin, când se întâlneşte cu mitropolitul Iosif, pe care nu îl văzuse niciodată până atunci. Însă, nu la mult timp de la instalare, mitropolitul Iosif aude şi el de vedenia duhovnicului Ieroftei. Chemându-l la el îl întrebă. Iar el istorisi visul şi IPS Sale. Şi acum abia mărturiseşte şi Mitropolitul visul său la fel cu al lui Ieroftei, pe care l-a avut în tren, în noaptea venirii sale la Iaşi. Dar, acum Ieroftei vedea lacrimi curgând nu din ochii lui Veniamin, ci din ai Mitropolitului Iosif Naniescu, care vedea în chip nezdruncinat taina chemării sale la Iaşi”.

Lacrimile Mitropolitului Veniamin din visul părintelui Ieroftei au fost alinate prin truda vlădicăi Iosif. La 23 aprilie 1887, „frumoasă ca o mireasă”, catedrala Moldovei primea veșmântul sfințirii.

De la același autor

Ultimele din categorie