Aproape patru din cele opt decenii de viaţă, fără trei ani, le-a dedicat slujirii la standarde înalte locuitorilor municipiului Paşcani.

Realizările domniei sale stau mărturie în acest sens în lungul şi în latul acestei zone.

Era omul care îşi îndeplinea datoriile şi responsabilităţile cu abnegaţie, responsabilitate şi caracter. Oricând era dispus să vină în ajutorul semenilor. Era un om bine organizat, serios şi ambiţios. Impresiona prin forţa argumentelor pline de optimism atunci când dorea să-şi concretizeze proiectele. Avea o viziune pragmatică, fără de care n-ar fi reuşi atâtea lucruri importante pentru localitatea pe care a păstorit-o. De la domnia sa oricând puteai învăţa multe din tainele administraţiei locale, fiind şi un admirabil partener de dialog.

Primar la Târgu Frumos şi la Paşcani

A fost un om conciliant, care a evitat pe cât a fost posibil generarea conflictelor, ca rezultante ale diversităţii de opinie.

Prezenţa lui impunea şi impresiona. Însă, dincolo de aparenţe, era o persoană sensibilă. Şi această sensibilitate, dincolo de faptul că era nativă, era rezultatul credinţei sale în Dumnezeu. De aici şi modul domniei sale de abordare a celor cu care venea în contact.

În relaţie cu semenii, a căutat să nu abuzeze de putere, ci, dimpotrivă, să respecte libertatea opiniilor interlocutorilor.

Profesionalismul, loialitatea, responsabilitatea, competenţa, eficienţa, promptitudinea, corectitudinea şi conştiinciozitatea au fost caracteristicile care l-au definit şi care făceau parte integrantă din modul domniei sale de a fi.

Cât timp a activat în demnitatea de primar, fie la Tg. Frumos, în perioada de început, fie la Paşcani, s-a străduit să traducă norma morală divină în conduita sa publică şi în viaţa sa particulară de zi cu zi.

De altfel, domnia sa şi-a dorit această funcţie de primar nu pentru a se înavuţi, ci pentru a-şi îndeplini un crez, şi anume acela de a face ceva pentru oraşul copilăriei sale, de a contribui la dezvoltarea lui şi de a produce o schimbare în bine. Or, pentru îndeplinirea unui astfel de deziderat, dincolo de hârtii şi birocraţie, a fost nevoie de un efort considerabil şi o însufleţire extraordinară pe care domnia sa le-a depus cu generozitate şi spirit de sacrificiu.

Metamorfoza oraşului Paşcani este rezultatul hărniciei şi priceperii domniei sale, care şi-a slujit cetăţenii în cel mai autentic şi manierat mod, dar şi a rugăciunilor soţiei domniei sale care i-a vegheat cu rugăciunile devenirea. Pentru toate realizările, nu şi-a însuşit foloase necuvenite, ci s-a mulţumit cu cât i-a dat Dumnezeu. Şi această afirmaţie a confirmat-o radiografia vieţii sale, aşa cum reiese din declaraţiile de avere ale domniei sale, dar şi din creditul pe care i l-au acordat locuitorii oraşului Paşcani, care l-au aşezat şapte mandate în demnitatea de primar şi două mandate în cea de deputat în Parlamentul României.

E o confirmare a realităţii că, în atenţia opiniei publice, domnia sa a fost un om corect şi nu un cameleon.

Memoria figurii sale expresive, statura sa morală şi spiritul pe care l-a promovat, dar şi curajul sincerităţii, însoţit de o aleasă ţinută şi atitudine manifestă rămân un reper pentru cei din breasla sa.

Când un primar, în calitatea sa de administrator al unei localităţi, însoţeşte mâna harnică şi mintea ageră cu o voinţă de fier, cu respect şi dragoste faţă de oameni, cu iubire şi frică de Dumnezeu, atunci localitatea pe care o gospodăreşte va deveni, din stâncă aridă şi neospitalieră, o grădină înfloritoare în care îţi este drag să trăieşti.

Acestea sunt jaloanele drumului ce trebuie urmat de fiecare politician în parte care vrea să câştige alegerile fără eforturi şi cheltuieli sporite şi care atrag ruina ţării.

Om politic cu deschidere către valorile spirituale autentice ale neamului

Activitatea domniei sale - sintetizată în noţiunea de ctitor - a fost o adevărată performanţă, care se va reflecta dincolo de el, în conştiinţa publică a comunităţii din care a făcut parte şi pe care a condus-o din punct de vedere edilic.

Domnul Neculai Răţoi a fost un primar cu viziune, care a intuit atât perspectivele, cât şi pericolele oraşului, a reuşit să se strecoare printre multele capcane ale perioadei de tranziţie, fără aş fi abandonat niciodată principiile şi crezul axiologic, gândind şi înfăptuind binele pentru păşcănenii lui pe care i-a iubit mult.

A făcut multe lucruri bune şi durabile pentru oraş, nefiind refuzat la nivel guvernamental, deoarece proiectele domniei sale erau bine gândite, erau practice şi în favoarea locuitorilor oraşului.

Rezultatele muncii domniei sale, dincolo de diplomele şi distincţiile primite, vor rămâne multă vreme în inimile locuitorilor oraşului, de vreme ce sunt vizibile în orice loc ţi-ai arunca privirea. Dincolo de faptul că oraşul a fost rectitorit de domnia sa, clădirea Primăriei, respectiv Casa de cultură, Catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt“, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“ - spital, Biserica „Sf. Vineri“ - Paşcani, biserica din Boşteni şi cea din Sodomeni, complexul social-filantropic din Sodomeni, precum şi celelalte biserici restaurate cu sprijinul şi implicarea domniei sale pot fi considerate câteva dintre punctele de maxim interes ale oraşului.

În calitate de deputat în Parlamentul României, dincolo de cele peste douăzeci de propuneri legislative, domnia sa, în mod constant, a vizitat şantierele parohiilor aflate pe raza colegiului electoral Paşcani, sprijinindu-le cu fonduri de la Guvern.

Da, dincolo de omul politic din domnia sa, a fost şi un spirit deschis către valorile spirituale autentice ale neamului.

Ca membru al Adunării Eparhiale din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, în cele patru mandate, domnia sa a susţinut activităţile de înnoire şi dezvoltare a unor sectoare din cadrul Arhiepiscopiei, implicându-se într-un mod cu totul special în restaurarea şi modernizarea sediului Protopopiatului Paşcani, precum şi în susţinerea de la bugetul local a unor activităţi cultural-spirituale, organizate la nivel de municipiu de tinerii atoreni.

Prin comportamentul domniei sale faţă de Biserica lui Hristos şi faţă de semeni, în demnitatea de primar şi de deputat în Parlamentul României, dar mai ales faţă de semenii aflaţi în suferinţă, ca unul pentru care toată copilăria i-a fost o suferinţă perpetuă, rămânând orfan de mamă încă de la 13 ani, domnul economist Neculai Răţoi nu a făcut nimic altceva decât să-şi înnobileze viaţa prin actul creator.

Despre domnia sa se poate spune că a fost un om cu verticalitate, susţinător al tradiţiilor istorice şi spirituale, încrezător în virtuţile şi valorile democraţiei, care a demonstrat, prin conduita sa, că nu poţi face cu adevărat politică decât dacă eşti condus de principii şi nicidecum de interese. Or, el a fost omul care a reuşit să îşi păstreze nealterată identitatea politică şi religioasă. De aceea, suntem siguri că nestrămutata sa credinţă în Dumnezeu va face ca moartea să-i fie doar o trecere de la temporar la veşnic!

A plecat dintre noi, adăugându-se celor din neamul său, după o suferinţă pe care s-a străduit s-o ignore, prin lupta sa pentru rezolvarea problemelor urbei pe care a reprezentat-o la nivel înalt, ca deputat, în ultimii şapte ani. Şi, deşi a plecat, timpul nu va putea estompa figura sa proeminentă, fiindu-i demult rezervat un loc binemeritat în panteonul primarilor municipiului Paşcani, iar pentru credinţa sa, un loc între aleşii lui Dumnezeu.