Erau două monahii, una mai tânără şi alta mai bătrână, de la două mănăstiri diferite. Cea vârstnică avea ochii bolnavi, iar cea tânără îşi pierduse auzul.

Cele două maici s-au dus la mormântul marelui ierarh, fiecare căutând să scape de boala ei. Iubitorul de oameni doctor îndată a vindecat-o pe cea tânără de surzenia ei şi pe cea vârstnică de orbire.

Deci cu mare bucurie pentru grabnica şi vădita vindecare a simţurilor lor moarte, ele au adus cântare de laudă binefăcătorului şi tămăduitorului lor Grigorie.

(Viaţa şi nevoinţele celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, tradusă de Constantin Făgeţan, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 125)