Dacă vrei să înveţi pe altul, trebuie mai întâi ca tu însuți să te smerești. Părinţii spun: „Aşa trebuie să fie, se cuvine să stai aici”, iar copilul nu vrea, copilul nu poate să stea cuminte pentru că este în creştere şi este în permanentă mişcare, neîncetat. Iar când copilul greşeşte cu ceva, mama şi tatăl lui de obicei îl bat. Dar bătaia nu este un mijloc prin care copilul să fie învăţat a fi ascultător. 

Dacă vrei să aduci pe cineva la calea cea dreaptă, să îl conduci, să îl povăţuieşti, iar dacă el nu vrea să primească de îndată sfatul tău, trebuie mai întâi ca tu însuţi să te smereşti şi, cu dragoste desăvârşită faţă de el, să îi arăţi care este părerea ta – iar el o va primi atunci, căci este de la inimă la inimă. Când vrei, cu orice preţ, ca lucrurile să fie aşa cum crezi tu, atunci nu iese nimic. Nu trebuie aşa! Aşa nu merge, de aceea creşte şi se dezvoltă (în copil) întotdeauna împotrivirea. Şi atunci, când copilul nu vrea să asculte, nu trebuie să-l baţi, ci îi trebuie un motiv (ca să te asculte).