Dacă cineva gândește că iubește pe aproapele, dar nu deopotrivă pe toți, face deosebire între sărac și bogat, neputincios și sănătos, păcătos și cel drept, străin și apropiat, dușman și cel drag, atunci această iubire nu este desăvârșită, ci parțială. O dragoste adevărată și desăvârșită înseamnă să-i iubești pe toți în aceeași măsură, atât pe cei ce te iubesc, cât și pe cei ce te urăsc.

O astfel de iubire împreună cu mila – voi spune pe scurt – este temelia tuturor virtuților, cuprinde și îmbrățișează toate poruncile lui Dumnezeu. Numai acela poate îndeplini toate poruncile lui Dumnezeu, care a păstrat această dragoste.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamț, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 45)