Părinte, ați spus că iubirea lui Dumnezeu pentru apostolii Ioan și Iuda era aceeași. Cum să înțelegem atunci ceea ce scrie în Evanghelie, și anume că Ioan este numit „ucenicul pe care îl iubea Iisus”?

Dragostea este aceeași, și pentru Ioan, și pentru Iuda, și pentru tine, și pentru mine. Pentru că dragostea este dragoste și nu se schimbă. Însă, pe de o parte, dragostea se modelează pe măsura și pe forma fiecăruia. Astfel, aceeași dragoste altfel iubește pe Petru, fiindcă altfel primește Petru; altfel pe Ioan, fiindcă altfel primește Ioan; altfel pe Maica Domnului, fiindcă așa e Maica Domnului; altfel pe Iuda, fiindcă Iuda nu primește.

Ultimul cuvânt al iubirii neclintite a lui Hristos a fost în Ghetsimani, când a venit Iuda cu tabăra de tâlhari. Îi zice lui Iuda: „Prietene, pentru ce ai venit?”. Doar-doar, acum, Iuda își va face pocăința, își va aminti că și el a fost numit „prieten” și că nu s-a dezmințit Hristos de cuvântul zis: „Voi sunteți prietenii Mei, dacă păziți cuvântul Meu”. Dacă acum Iuda l-ar fi păzit, ar fi revenit în ceata prietenilor lui Iisus.

Cât despre „ucenicul pe care îl iubea Iisus”, aici este o expresie a modestiei caracteristică smereniei duhovnicești. Nu îndrăznea Sfântul Ioan să zică: „Eu L-am iubit pe Iisus mai mult decât alții”, așa cum îndrăznise Petru, când a zis că „dacă toți aceștia Te vor lepăda, eu mă duc și la închisoare și la moarte cu Tine”. Știm, însă, că nimeni dintre aceștia n-a făcut păcatul pe care l-a făcut Petru, în afară de Iuda, bineînțeles. Deci Ioan avea subțirimea aceasta, nu îndrăznea să spună: „Eu L-am iubit mai mult decât alții”, și atunci zicea: „Ucenicul pe care l-a iubit Iisus”; ca și cum ar zice: „Nu știu de ce l-a iubit, dar aceasta este realitatea”.

Este în lumea virtuții ceea ce se întâmplă în mod păcătos în lumea păcatului: dai vina pe altul. „Nu eu, ci femeia pe care Tu mi-ai dat-o”, și deci e vina femeii și bineînțeles a Ta, numai că n-a fost destul de grosolan Adam ca să zică toate cuvintele acestea. Dar și în lumea virtuții se întâmplă ceva asemănător, că subțirimea face că Ioan nu judecă pentru ce Iisus arată atâta dragoste către el și se pune pe el la persoana a treia (ucenicul pe care l-a iubit Iisus).

(http://rafailnoica.wordpress.com)