După ani de trudă, Domnul te-odihneşte,
Printr-o viaţă crudă vindecă şi creşte.
Cu nădejde mare poţi străbate traiul,
Iară prin răbdare cumperi chiar şi raiul.

Când e unitate, uiţi de răutate,
Pace ai în suflet, cu gânduri curate.
Chiar de tâmpla-i albă, mângâierea-i multă,
Inima îţi cântă, îngeri o ascultă.

Cel de lângă tine ştii că-ţi este darul,
Umăr lângă umăr se-ndulceşte-amarul.
Greul chin al zilei trupul istoveşte,
Dar în pragul casei, uită şi pluteşte.

Doar dintr-o privire înţelegi tăcerea,
Frunte lângă frunte îmblânzeşti durerea.
Zorile-ţi sunt ninse cu-amintiri senine,
Vorbele rostite, de poveţe pline.

Chiar de pleacă unul c-un pic înainte,
Cel rămas îl simte fără de cuvinte.
Ce-i clădit cu cinste are trăinicie –
Dragostea cea sfântă trece-n veşnicie.

(Mirela Scorța)