Se spune că pentru a reuși să faci ceea ce ți-ai propus cel mai important este să perseverezi. Dacă în ceea ce privește barierele exterioare ne dăm silința să găsim soluții și să ne ducem planul mai departe, în privința stop-urilor interioare lupta pare a fi mai grea. Poate vi s-a întâmplat să aveți o idee și să vă doriți să o puneți în practică. Să o împărtășiți prietenilor, celor care v-ar putea sprijini, și să vă treziți, în pofida entuziasmului, cu mai multe gânduri decât razele de soare de afară. Gândurile vin cu o putere menită să paralizeze orice acțiune, nu pentru că planul ar fi unul inutil, ci pentru că omul este vulnerabil. Fragil.

Îmi amintesc de anii petrecuți ca reporter și în care aveam același șoc de fiecare dată când ajungeam la locul unui accident cu persoane decedate. Îmi spuneam Acum 5 minute erau vii. Acum nu mai sunt... Fragilitatea noastră este până în măduva oaselor, dar dacă la nivel fizic o percepem mai ușor, la nivel mental și emoțional ne este mai greu să o vedem. Ce ajunge la noi, însă, este acest păienjeniș al gândurilor mincinoase cum că totul e zadarnic sau că nimic nu se va îndeplini. Sau că ne vom face de râs. Sau că oamenii din jurul nostru ne vor privi ca pe niște ciudați.

Fiecare își știe lupta interioară. Și îndrăznesc să cred că nu există om care să nu fie măcinat de anumite gânduri sau stări atunci când pune prima cărămidă a unui proiect. Ce este important, așa cum spuneam la început, este să perseverăm. Vom duce, poate, mai bine un eșec al unei încercări, decât întrebarea „ce ar fi fost dacă?!”. Când pornim cu onestitate spre o inițiativă să avem încredere în demersul ei. Nu vom ieși decât învățați.