„Și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei.” Aici vedem lucrarea celei de-a Treia Persoane a Sfintei Treimi în zidire.

Sfântul Ambrozie scrie: „Încă nu venise plinătatea lucrării întru Duhul, precum este scris: Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor (Psalmul 32, 6). [...] Duhul în chip cuvenit se purta peste pământ, cel sortit a aduce roadă, căci cu ajutorul Duhului el cuprindea semințele noii nașteri, ce aveau să încolțească, după cuvintele prorocului: Trimite-vei Duhul Tău, și se vor zidi, și se va înnoi fața pământului (Psalmul 103, 31)”.

Sfântul Efrem ne dă o imagine foarte domestică asupra lucrării Duhului în Ziua întâi: „[Duhul Sfânt] a încălzit apele și le-a făcut roditoare și în stare să zămislească, ca pasărea când șade pe ouă cu aripile întinse și le încălzește cu căldura ei, făcându-le roditoare. Tot Duhul Sfânt înfățișa atunci pentru noi chipul Sfântului Botez, în care, prin mișcarea Sa pe deasupra apei, dă naștere copiilor lui Dumnezeu”.

Duhul Sfânt a luat parte și la celelalte zile ale Facerii, căci Iov vorbește de „Duhul cel dumnezeiesc cel ce m-a făcut pe mine” (Iov 33, 4).

(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere de Constantin Făgețan, ediția a 2-a, revizuită, Editura Sophia, București, 2011, pp. 72-73)