Întru numele Domnului nostru Iisus Hristos — pentru că se cuvine, precum zice Sfântul loan Scărarul, de la Dumnezeu a începe către plăcutul lui Dumnezeu am gândit, preascumpul meu prieten şi adevăratule rob al lui Hristos, chemând darul lui Dumnezeu în ajutorul minţii mele celei neputincioase, căci fără de Dumnezeu — după cuvântul Lui cel nemincinos - nu putem face nimic, să-ţi scriu, fie şi puţin, prin acest scurt cuvânt al meu, despre viaţa de obşte şi despre de trei ori fericita ascultare, care este rădăcina şi temeiul vieţii de obşte şi mai ales al întregii rânduieli monahale, socotind că o asemenea scrisoare către tine va fi primită mai mult ca orice de sufletul tău cel preaiubit de mine şi preasfinţit, care şi acum are în el focul cel aruncat de Dumnezeu al dragostei către viaţa monahală, păzindu-l nestins în sine, cu dragoste de Dumnezeu. Deci să ştii, întru tot iubite prietene al meu, că Duhul Sfânt a hotărât şi a aşezat prin Sfinţii Părinţi viaţa monahală în trei rânduieli, adică în vieţuirea de unul singur, în depărtare, în vieţuirea cu unul sau doi şi în viaţa de obşte.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 137)