Atunci când ești umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi și nu mai realizezi nici măcar faptele bune pe care le-ai făcut, în acea minunată clipă știi doar de unde vii, unde trebuie să mergi și ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârșire.

Atunci când raza Duhului Sfânt îi atinge pe cei îmbunătățiți duhovnicește și se pogoară în inima lor, aceștia se văd mici și neînsemnați, văd doar mila lui Dumnezeu și multele lor scăderi și, astfel, apar la ei lacrimi izvorâte din suspinul inimii.

Duhul Sfânt ne miluiește și ne ajută pe măsura smereniei noastre. Noi, cu puterile noastre, nu putem face nimic. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt vom învinge, și asta pe măsură ce vom înainta în rugăciune. Pe măsură ce te nevoiești și alergi la Dumnezeu, cu atât mai mult te va ajuta Duhul Sfânt și-ți va descoperi ce ai nevoie.

De multe ori dăm vina pe celălalt ca fiind răspunzător pentru păcatele noastre. Nu-i adevărat! Noi suntem răspunzători, nu altcineva. Dacă vom trăi în pace și înțelegere, dacă va dispărea dușmănia dintre noi, Duhul Sfânt ne va ajuta.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Brașov, 2010, p. 59)