„Rugăciunea minții ne ajută să coborâm în adâncul existenței noastre și să găsim adâncul inimii, și de atunci începe pocăința adâncă. Atunci ini­ma devine foarte sensibilă. Dumnezeiasca Liturghie ne ajută să intrăm în toată drama umanității și să ne rugăm pentru toată durerea lumii. Trăim rugăciunea lui Hristos în Ghetsimani și răstignirea lui pe Golgota. Dum­nezeiasca Liturghie ne ajută să pătrundem în întreaga umanitate și să ne rugăm pentru toți cei adormiți și pentru toți păcătoșii. Duhul Sfintei Liturghii este duhul dragostei jertfelnice, adâncul chenozei (micșorării, deșertării) lui Hristos, rugăciunea lui Hristos din Ghetsimani, căreia trebuie să ne asemănăm.”

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 195)