Unul dintre cei văzători cu duhul a avut o vedenie tainică, povesteşte Sfântul Ioan Scărarul: „Şezând eu în adunarea obştii (sinaxă), spune el, au venit la mine două duhuri rele, duhul slavei deşarte şi duhul mândriei, şi s-au aşezat de amândouă părţile mele. Şi unul mi-a împuns coasta cu degetul lui iubitor de slavă deşartă, îndemnându-mă să spun fraţilor oarecare vedere (contemplaţie) sau lucrare pe care am săvârşit-o în pustie. După ce l-am depărtat pe acesta zicând: „Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi gândesc mie rele” (Ps. 34, 4; 69, 3), repede cel de la stânga îmi şopti la ureche: „Bine, bine ai făcut şi mare te-ai făcut, biruind pe maica mea cea prea neruşinată, slava deşartă.” Către aceasta, continuând îndată partea următoare a stihului din Psaltire, am zis: „Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi zic mie: Bine, bine!” (Ps. 69, 4). Iată cum se luptau Sfinţii Părinţi cu slava deşartă.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Smerenie şi mândrie, Editura Sophia, pp. 50-51)