De când îngerul întunericului împreună cu ceata lui au fost izgoniţi din cer, ei au pierdut dreptul de a fi părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25,41). Mândria, ambiţia, răutatea, îi deosebesc radical pe diavoli de îngerii cei buni. Încă de la crearea omului toată sârguinţa dracilor este de a lucra la pierderea acestuia. Punând curse oamenilor, ei se împotrivesc virtuţii şi omului îi trebuie multă silinţă spre a lucra binele. „Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor se ia silindu-vă, şi silitorii o răpesc pe ea", învaţă Sfânta Scriptură (Matei 11,12).

Ei lucrează şi asupra sufletului şi asupra trupului omului, şi fiindcă atât sufletul cât şi trupul sunt strâns legate între ele, omul poate fi în comunicare cu duhurile rele şi prin trup şi prin suflet.

Păcătoşii nepăsători, neevlavioşi sunt în unire cu duhurile întunericului şi în legătură nevăzută cu aceştia prin gânduri, iar câteodată şi prin simțuri. Toţi Sfinţii au avut necontenit lupte dure, crude cu duhurile întunericului iar ucenicii lui Hristos, adevăraţii creştini, duc zilnic un război neîncetat.

Lucrarea îngerilor căzuţi este de a se împotrivi voinţei lui Dumnezeu, lucrare plină de răutate, de invidie şi ură împotriva lui Dumnezeu şi împotriva tuturor creştinilor drept-credincioşi. Ei urmăresc să-i facă pe oameni să participe la soarta lor nenorocită».

Dacă omul în lucrarea sa face voia îngerilor căzuţi, este evident că el este în legătură directă cu ei, fiindcă face voia lor.

Duhurile răului lucrează asupra sufletului omului prin gândurile omului şi insinuări. Legătura şi comunicarea cu diavolii este mortală pentru om, de aceea Însuşi Domnul îl numeşte pe diavolul „ucigător de om".

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 79-80)