Când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitre arhierești, nici la coroane împărătești, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Cel mai umil țăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână și se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare și se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni ușa și zace cu copiii ei în necaz și în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toți aceștia vor fi în ziua Judecății mai mari decât împăratul lumii de astăzi și de mâine și de alaltăieri. Căci Dumnezeu nu va căuta la față, cum i-a spus lui Samuil, când a ales pe David.

Dumnezeu caută și acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua Judecății. Se vor slăvi cei smeriți, cei nebăgați în seamă, cei ocăriți, cei prigoniți pentru dreptate, cei săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de fapta bună, cei ce flămânzesc pentru dreptate, cei săraci cu duhul, cei ce doresc să facă dreptate și toți pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgați în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului.

Cele proaste și nebăgate în seamă ale lumii vor rușina pe cele înțelepte.

Cele slabe vor rușina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum, dacă se roagă lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în Împărăția Cerului, iar împărații lumii și toți puternicii pământului vor fi atunci gunoi înaintea lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci El este drept și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

(Părintele Ilie Cleopa, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 134)