Dumnezeu condamnă lipsa voinței omului de a se ridica
Dumnezeu nu pedepsește. Dumnezeu numai își ia puțin mâna de pe noi și atunci diavolul își face de cap. Dumnezeu cel mult slobozește acțiunile diavolului asupra noastră.
Dumnezeu a lăsat posibilitatea curățirii noastre prin Sfântul Botez și prin al doilea Botez și prin al nenumăratelea Botez, care este taina Sfintei Spovedanii. „Datu-mi-s-a mie putere în Cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile. Cărora veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora le veți ține, ținute vor fi” (Matei 28, 18-19). Este această putere dată Apostolilor, Episcopilor, Preoților, puterea de a te curăți. Și atunci venim și spunem: „Am săvârșit un păcat!”. Dar ai avut puterea să te curățești de el. Dacă tu nu te-ai curățit de el, Dumnezeu a sădit în tine conștiința, iar conștiința este aceea care te rânduiește în iadul veșnic sau în Raiul veșnic.
Noi spunem că Dumnezeu pedepsește. Nu-i adevărat. Dumnezeu nu pedepsește. Dumnezeu numai își ia puțin mâna de pe noi și atunci diavolul își face de cap. Dumnezeu cel mult slobozește acțiunile diavolului asupra noastră, pentru că Dumnezeu, fiind Atotbun, nu poate să intervină (și nici nu vrea, pentru că atunci ar depăși această însușire a Lui: atotbunătatea). Dar, pentru plinirea atotdreptății sale, Dumnezeu lasă să se reproducă acest dezechilibru. Dumnezeu nu condamnă căderea omului. Dumnezeu condamnă lipsa voinței omului de a se ridica. Așa că, Hristos S-a răstignit pentru noi, și-a vărsat sângele până la ultima picătură și Hristos a înțeles cât poate omul, că de aceea s-a întrupat în chip de om, să vadă cât poate duce firea umană. Și a văzut cât poate duce. A mers și a dus crucea, a postit, s-a rugat, a răbdat de foame, a plâns, a înțeles durerea, a putut să verifice ce stare ai când cineva te pălmuiește pe nedrept și a ajuns până acolo să spună: „Iartă-le lor, că nu știu ce fac! Iartă-le lor, Părinte, păcatele lor”.
Deci dacă El a făcut toate acestea, dacă a înțeles slăbiciunea firii umane, dacă a lăsat botezul pentru anularea păcatului strămoșesc și spovedania pentru celelalte păcate, iar dacă omul nu vrea să se adape din izvorul răscumpărării lui autentice, este foarte drept ceea ce conștiința noastră va hotărî: iadul veșnic. Singura discuție poate rămâne: de ce veșnic? Iată de ce veșnic: pentru că și Raiul este veșnic. Pentru că au existat toate posibilitățile să eviți iadul veșnic. Dumnezeu ar vrea să te ierte, dar conștiința ta nu te lasă! La dreapta sau la stânga o vom lua în funcție de sentința conștiinței noastre.
(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 185-186)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro