„Frumusețea călugăriei aceasta este: tăierea voii”

„Dacă vii la mănăstire, trebuie să fii cu gândul acesta: Oriunde mă duc, eu fac ascultare. Nu mai merg cu rațiunea. Unde mă pune, acolo e voia lui Dumnezeu să mă duc. Trebuie să lepăd părerea mea personală și să am o singură țintă: să fac ascultare. Pentru că în mănăstire te poate pune la lucruri care sunt cu totul altfel de cum le judeci în lume”, afirmă ieromonahul Vichentie.

Dacă omul are multă mândrie și orgoliu și caută să se chivernisească singur, spunând: „Ce să mă învețe pe mine altul, că eu știu, am citit”, atunci, pentru mândria aceasta, Dumnezeu te lasă în părăsire și te ia diavolul în primire și te amăgește. De fapt, aceasta-i smerenia: să asculți. Dar și ascultarea are o limită, până la păcat. Starețul, dacă este chibzuit, îți dă ascultări care să te ajute.

La Sihăstria am stat patru ani la oi. Și mă întăream amintindu-mi că Părintele Cleopa a stat 10 ani la oi și spunea că cele mai multe bucurii duhovnicești și cele mai multe cărți le-a citit când era în această ascultare, pentru că avea timp. Și liniștea pe care a avut-o el acolo n-a mai avut-o după aceea, pentru că după ce l-au luat de la oi, l-au pus stareț.

„În mănăstire, unele lucruri par să n-aibă logică”

Sunt unii care zic: „Dar ce, mă dă pe mine la oi, la vaci? Am eu față de așa ceva?”. Dacă pornești cu gândul acesta, nu faci nimic, nu ai chemare la mănăstire. Dacă vii la mănăstire, trebuie să fii mereu cu acest gând: „Oriunde mă duc, eu fac ascultare. Nu mai merg cu rațiunea. Unde mă pune, acolo e voia lui Dumnezeu să mă duc. Trebuie să lepăd părerea mea personală și să am o singură țintă: să fac ascultare”.

Pentru că în mănăstire te poate pune la lucruri care sunt cu totul invers de cum le judeci în lume. Și au fost cazuri de ascultări unde s-au făcut minuni. Și dacă nu ești atent, la început judeci foarte mult, fiindcă unele lucruri par să n-aibă logică. Dar un bătrân te poate încerca să vadă dacă faci ascultare. „M-a pus? Ce se va întâmpla, cel care m-a pus va da seamă la Dumnezeu.”

„În mâna starețului ești ca lutul în mâna olarului”

Fiind obișnuiți din lume cu părerea proprie și nefiind obișnuiți cu tăierea voii, n-o să putem face ascultare din prima. Și, de fapt, frumusețea călugăriei aceasta este: tăierea voii. Să nu-ți faci voia ta în toate.

În lume poți să ai o libertate oarecum. Nu-ți tai voia chiar în toate amănuntele. Dacă îți trece prin minte un lucru, poți să-l faci. Aici, dacă te lasă, te duci, dacă nu te lasă și tu vrei numaidecât să te duci într-un loc, greșești. Trebuie să-ți tai voia și așa te folosești și mai mult. Dacă asculți, îți dă Dumnezeu foarte multe bucurii.

Dacă tu îți tai voia ta, ți-ai supus voia ta starețului, acest lucru e plăcut lui Dumnezeu. El l-a creat pe om liber, dar tu, acum, de bunăvoie, zici: „Doamne, Tu m-ai făcut liber, dar eu nu mai vreau să fiu liber. Libertatea mea o dăruiesc starețului”. Iar tu, în mâna starețului, ești ca lutul în mâna olarului. Ce, lutul îl întreabă pe olar: dar de ce mă faci așa sau altfel? Nu zice nimic.

Dacă ai momente în care ții morțiș să-ți faci voia ta, poți să te împotrivești și astfel pierzi pacea. Din lume vii colțuros, cu orgoliul tău și trebuie să te lași modelat, finisat de stareț. Dacă accepți, te face frumos foarte repede. Dacă nu, te faci mai colțuros, spune Părintele Vichentie.

De la același autor

Ultimele din categorie