Am fost fericit să-l întâlnesc și să-l cunosc pe părintele Modest, un viețuitor al obștii monahale de la Konstamonitu, un învățător neobosit al dragostei dumnezeiești. Toate predicile sale erau bazate pe dragoste, centrul vieții duhovnicești. De multe ori spunea:

– Până când nu simțim că toți oamenii sunt frații și surorile noastre, iar noi suntem frații și surorile lor, Sfântul Duh nu Se va sălășlui niciodată în inima noastră. Dumnezeu iubește pe toți oamenii la fel, pe cel mai mare păcătos și pe cel mai sfânt om. În același fel ar trebui să îmbrățișăm pe oricine în inima noastră. Dragostea rabdă, dăruiește, îndură. «Dumnezeu este dragoste».

Un bătrân a spus:

– Oricine iubește pe Dumnezeu, nu-l iubește doar pe aproapele lui, ci și întreaga creație: copacii, iarba, florile. El iubește orice cu aceeași dragoste.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 25-26)