Cel ce se roagă trebuie să ţină minte că, dacă Dumnezeu nu Şi-a cruţat pe Însuşi Fiul Său, Unul-Născut, ci L-a dat pentru noi păcătoşii, nu ne va putea da oare, aşa cum L-a dat pe Fiul Său, toate cele bune, pe care abia dacă ni le putem închipui? Fiindcă, după ce ni s-a dat supremul, infinitul bine, putea-va oare Domnul să nu ne dea lucruri bune, de mai mică însemnătate? Toată darea cea bună, întru Hristos, ne-a fost şi ne este dată de Tatăl ceresc. „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie“ (1 Petru 1, 3).

Când te rogi şi simţi ispită puternică de la diavolul, lasă tot necazul tău în seama lui Dumnezeu, „căci El are grijă de tine“ (1 Petru 5,7). Când te rogi, trebuie doar să crezi în Domnul, că El stă la dreapta ta şi atunci toate vor fi cu putinţă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 327)