Preacuvioase Părinte, credeți că omul are nevoie de un anumit cadru pentru a trăi mai creștinește sau mediul are o influență mai mică asupra formării sale?

În general, mediul în care trăim noi are o influență negativă. Astăzi trebuie să alegi ca o albină ceea ce este bun, de peste tot. Contează foarte mult să fim orientați către Biserică, să fim în permanenţă în rânduiala acesteia. Cineva compara Biserica cu o corabie care plutește pe luciul apei și pânzele sunt suflate de Duhul Sfânt, şi astfel înaintează. Dacă te afli în corabie și dacă te afli în unire cu Hristos tot timpul – spovedit, împărtășit – ai apartenența la Dumnezeu, ai o siguranță. Hristos S-a ridicat cu trupul îndumnezeit la cer, dar cu dumnezeirea și acele energii necreate de care vorbește teologia creștină a rămas cu noi. Scopul nostru este să ne unim cu El. Dar fiindcă suntem păcătoși, trebuie mai întâi să ne recunoaștem greşelile şi să ne judecăm noi înşine, apoi să ne împăcăm cu Hristos, pentru a ne putea uni cu El.

În Vechiul Testament, preotul avea o placă scrisă pe frunte: sfințenia Domnului – adică el aparținea în totalitate lui Dumnezeu. Nu putea să se ocupe cu nimic altceva decât cu partea duhovnicească. Așa și noi. Dumnezeu nu doreşte să ne împărțim viața prea mult. Dacă ne împărțim cu lumea sau dacă stăm prea mult în fața televizorului, dacă ascultăm muzică multă și proastă, ne golim de harul lui Dumnezeu, ne deșertăm, se depărtează de la noi. Ne trezim goi, fără resurse, nemaiavând ce să împărtășim și altora.