Cunoaşterea lui Dumnezeu şi credinţa în Acesta este mântuirea şi desăvârşirea sufletului.

Bunul Dumnezeu nu i-a ameninţat niciodată pe oameni cu pedeapsa pentru greşelile pe care le-au făcut faţă de El. („N-aţi venit în biserica Mea, nu M-aţi preamărit, nu v-aţi rugat”), ci pentru greşelile pe care le-au făcut faţă de semenii lor. „Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau…” (Matei 25, 42). Dumnezeu Se poartă cu noi ca un părinte cât timp noi ne purtăm ca fraţii.

Dumnezeu nu măsoară anii vieţii noastre, ci-i cântăreşte. El a pus lucrarea ca pază a virtuţii şi nu cere să se ardă pentru aceasta lumânări, ci inimi.

Dăruieşte-I viaţa ta lui Dumnezeu, şi atunci viaţa ta va duce la Dumnezeu. El este singurul pe care cineva poate să-L iubească veşnic.

Orice bine poţi să-l faci, să-l pui pe seama lui Dumnezeu. „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său să fie răstignit, ca să ne mântuiască.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 115)