Cel care cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel și cel care cumpără ouă. Și așijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute, și nu pe cele văzute. Și Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El privește în miezul tău, în inima ta, și caută la inima ta. Fiul meu, dă-I inima ta!

În inimă, Ziditorul a pus temelia vieții. În inimă viața se zămislește, purcede, crește și se îndreaptă spre mormânt și dincolo de mormânt. Oare cât prețuiește omul despre care toți spun: „e deștept, dar nu are inimă”? Dumnezeu nu va cere de la el (doar) deșteptăciune, ci inimă. Căci s-a zis: „fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor” (I Corinteni 1, 25).

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania, București, 2010, p. 7)