În Vechiul Testament, numele David este o apariție unică, nefiind cunoscut alt bărbat cu același nume. Derivă de la un radical care înseamnă „a iubi”, substantivat „iubitul”. După traducerea și propunerea lui Origen, „cel îndemânatic la degete” și, conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, „cel smerit”, cel care se micșorează pe sine. În Biblia de la 1914 observăm că primul care rostește numele lui David este Însuși Dumnezeu, când i se adresează lui Samuel: „Scoală-te și unge pe David, că acesta este bun” (I Regi, 16, 12).

David era cel mai mic dintre cei opt fii ai lui Iesei Bethleemitul. În această privință, Sfântul Atanasie cel Mare spune că „de David nu auziseră nici vecinii, de vreme ce nici marele Samuel nu l-a cunoscut pe el. Ci a căutat să afle de mai are Iesei vreun fiu”. În genealogia seminției lui Iuda figurează doar șapte fii ai lui Iesei, dar probabil unul dintre ei murise. David era bălan, cu ochi frumoși și plăcut la față (I Regi 16, 12), iar în Biblia din 1914 găsim că era „plăcut la vedere Domnului”, în sens că L-a găsit drept cu inima, conform I Regi 16, 7: „Domnul se uită la inimă”.

Scriptura ne arată ce fel de inimă caută Dumnezeu. Prorocul zice: „Căutat-au spre rugăciunea celor smeriți și nu a defăimat cererea lor” (Psalmi 101, 17). În cartea lui Iov stă scris: „El nu caută la fața celor mari și nu-Și întoarce ochii Săi de la cei fără prihană” (Iov 34, 19). În alt loc, Însuși Dumnezeu mărturisește zicând: „Către cine voi căuta, fără numai către cel blând și smerit cu inima și care se cutremură de cuvintele Mele” (Isaia 66, 2). Inclusiv Preacurata Fecioară zice în cântarea ei: „Că a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 48).

Din aceste citate ale Sfintei Scripturi se poate înțelege că Dumnezeu, mai mult ca spre oricare, caută spre cei smeriți și blânzi, care împlinesc poruncile Lui. Astfel, se vede că cel care știe cele ascunse ale inimii, Domnul Savaot, mai dinainte cunoscând smerenia și nerăutatea acestui fiu al lui Iesei, l-a încununat cu slavă și cu daruri. Tocmai despre această cercetare chiar David scrie sub influența Sfântului Duh: „Doamne, cercatu-m-ai și m-ai cunoscut; Tu ai cunoscut șederea mea și scularea. Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea și firul vieții mele Tu o ai iscodit. Și toate căile mele mai înainte le-ai văzut, că nu este vicleșug în inima mea” (Psalmi 138, 1-4).