Vreme este să taci şi vreme este să vorbeşti! (Eclesiast 3, 6) – ne îndeamnă înţeleptul rege Solomon. Nu aş fi vorbit – ca nu cumva să spună cineva că vorbesc din interes, că nu vreau să îmi pierd locul de muncă. Nu, nu vorbesc ca profesor, ci ca umil creştin! Nu aş fi grăit – căci sunt alţii mai înţelepţi, care ar putea face acest lucru. Dar, durerea de creştin mă îndeamnă să grăiesc. „Cine îmi va da izvoare de lacrimi – plâng şi eu cu Ieremia profetul – să plâng ziua şi noaptea pe poporul meu” (Ieremia 9, 1)? Şi, cum nu am plânge, când poporul român – cel născut în credinţa creştină, cel ce în credinţă şi-a găsit alinarea atunci când îi era greu – astăzi nu mai are nevoie de Dumnezeu? Vremurilor de azi se adresa Isaia: „vai celor ce zic răului bine şi binelui rău, care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină, care socotesc amarul dulce şi dulcele amar” (Isaia 5, 20). Aşa e lumea în care trăim: binele este numit rău şi răul bine, iar televiziunea şi internetul înlesnesc acest lucru. Or, scopul religiei acesta este: să îi arate elevului ce este binele şi să-l îndrume spre ceea ce-i este bine lui.

De aceea, mă adresez vouă, preaiubiţi părinţi: Dumnezeu vă cheamă să alegeţi ce este bine pentru copilul vostru! Câţi dintre voi aţi da copilului otravă? Nimeni, sunt sigur! Şi, dacă îi doriţi binele pe plan material (îl hrăniţi cu ce aveţi mai bun, îi daţi tot ce e mai bun), atunci vă chem să îi dăruiţi şi ceea ce este mai bun pentru sufletul său. Dumnezeu stă şi aşteaptă alegerea voastră. De dragul libertății pe care ne-a dăruit-o, El nu ne obligă. Se face neputincios: stă la mâna noastră și așteaptă, printr-o semnătură, să Îl primim.

Îmi veţi reproşa, poate: Nu religia mă duce în Rai. Aşa e, dar ea îți arată drumul! Nu cartea de matematică te face matematician, ci contează cum o foloseşti tu. La fel şi religia: ea îţi expune învăţătura, depinde de tine cum o aplici.

Alţii ar putea întreba: La ce foloseşte religia? Nu voi răspunde eu, ci voi lăsa pe Sfântul Ioan Gură de Aur care, peste secole, parcă se adresează celor de astăzi: „Mi se poate obiecta: la ce foloseşte copiilor noştri educarea sufletului? La ce foloseşte vieţuirea morală desăvârşită? Dar, dacă ar vedea cineva pe fiul său bolnav cu trupul, negreşit că nu ar spune: Ce folos are să se facă sănătos? Dimpotrivă, şi-ar da toată silinţa să îl facă atât de sănătos, încât să nu i se mai întoarcă boala. Când, însă, sufletul copilului este bolnav, voi spuneţi că nu are nevoie de nicio îngrijire?!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, 9).

Ideologia umanismului ateu vrea ca religia să nu fie obligatorie, de dragul libertăţii. Dar, de ce doar religia? Oare dacă un copil este „stresat” de matematică, ar trebui să scoatem matematica din viaţa lui? Nu o scoatem, întrucât credem că îi este necesară şi că şi-ar distruge viaţa fără matematică. Însă, la fel e şi fără religie.

Care cetăţean nu îşi cunoaşte ţara, istoria şi cultura? Oare nu e un obiect important limba română? Nu ocupă un loc important şi istoria românilor sau geografia României? Acelaşi loc ar trebui să îl ocupe şi religia! De ce? Deoarece „creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume şi ei nu au aici cetate stătătoare, ci pe aceea ce va să fie” (Epistola către Diognet 6,1; Evrei 13,1). Deci, de suntem creştini, suntem cetăţeni ai lui Dumnezeu. Şi, aşa cum românul are datoria de a-şi cunoaşte ţara, la fel şi creştinul are datoria de a-şi cunoaşte credinţa, iar acest lucru în şcoală se realizează prin religie.

Aş fi vrut să cred că ideologia umanismului ateu se gândeşte la libertatea copilului, atunci când a decis ca religia să fie opţional. Dar, nu e aşa. Adevărul e că se încearcă să Îl scoată pe Dumnezeu din viaţa copilului. Dumnezeu ne cheamă să alegem! În mâinile tale, tată, în mâinile tale, mamă, stă copilul tău!

Sunt vremuri grele, sunt sigur că te nemulţumesc multe... Chiar şi profetul Miheia spune despre vremurile de azi: „Judecătorii fac judecată pentru mită, preoţii dau învăţătura Legii pentru bani, profeţii profeţesc pentru bani” (Miheia 3,11) dar: 1. Nu toţi sunt aşa; 2. Dacă unii sunt aşa, nu trebuie confundată Biserica cu preotul sau ora de religie cu profesorul! Dacă voi veţi crede că nu sunt bun pentru fiii voştri, spuneţi-mi şi voi pleca singur, însă nu lipsiţi pe ei de comoara învăţăturii Dumnezeieşti. Mântuitorul le-a spus apostolilor să asculte chiar şi de învăţătura fariseilor, a acelora care Îl urau atât de mult.

Nu uitaţi: Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne lasă o libertate atât de mare încât: „cine este nedrept să nedreptăţească înainte, cine este spurcat să se spurce încă, cine este drept să facă dreptate mai departe, cine este sfânt să se sfinţească încă. Dar, Eu vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22, 11-12).

Rămâneţi în iubirea Lui şi faceţi ce credeţi dumneavoastră – în calitate de creştini – că este mai bine!

(Vasile Postolachi, profesor la Şcoala Gimnazială nr. 1 Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani)

Salvăm Ora de religie!

Doar până pe 6 martie poți să-ți înscrii copilul la ora de religie, pentru semestrul în curs. Altfel, din 9 martie, copilul tău nu va mai beneficia de această disciplină!