„După biserică, școala este singurul semn al prezenței Împărăției lui Dumnezeu pe pământ” – Pr. Constantin Necula

Școala este singurul semn al prezenței Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, după biserică. În școală dacă stăm luminoși, în cer ni se pare a sta.

„Toată lumea arată cu degetul către școală, uitând că școala este alcătuită în fond și la urma urmei din oameni. Nu poți să arăți la nesfârșit pe niște hârtii, pe niște miniștri, pe niște ecrane și pe niște ziduri. Știți că există niște oameni care își dedică viața lor... Nu îi socotesc nici pe ei, nici pe noi nu ne-au socotit niciodată normali. Să fii profesor azi în România este o anormalitate. Păi profesori sunt toți ăia din studio-urile de televiziune domnule, toți băieții ăștia care au vândut poporul român. Nu-s toți profesori și doctori? Noi suntem niște cotigari, niște prăpădiți, niște tipi care pierdem vremea la catedră pe un salariu de mizerie, adică uneori stai să te gândești dacă nu cumva ar merita să dai un tun de imagine, să spui că o școală s-a transformat într-un satelit artificial al lunii, să-i vezi pe toți din televiziune cum ar veni să vadă asta și cum ar crește dintr-odată și fondurile de restaurare ale școlii.

Noi ca să avem bani în învățământ trebuie să mințim, facem proiecte mincinoase. De exemplu, nu vă închipuiți că România are rata celui mai mare abandon din Europa. Nu, ferească Dumnezeu! Dar cum să spui că nu-i abandon, că nu ți-ar mai da fonduri pentru combaterea abandonului și din ce-ai mai cumpăra cretă? Pardon, de unde ai mai cumpăra laptopuri pentru copiii sinistrați, nu? Chiar aveți senzația că în România este cea mai pauperă școală din Europa? Vă înșelați amarnic! Dar noi trebuie să arătăm mai pauperi decât suntem, pentru ca fondurile să nu fie exilate de la noi!

Săptămâna trecută s-au întors 480 de milioane de euro înapoi la bugetul european, pentru că nu i-am folosit. Nouă ne e greu să recunoaștem că avem copii prost îmbrăcați la școală. Ne e greu să spunem: Domnule, n-avem lemne! Noi nu vrem proiect european, noi vrem lemne la școală, dacă s-ar putea. Și niște podele lângă ălea ar fi perfect. Și dacă wc-urile n-ar mai fi hăuri în care mor copiii când merg la toaletă, ce frumos ar fi! Noi vrem să dezinfectăm România. De ce să nu începem din sălile de clasă și de la wc-urile școlii? Ce frumos ar mirosi o școală ca primăvara? Să te duci la baia de la școală cum te duci într-o farmacie. „E un proiect pentru care nu putem acorda finanțe, pentru că nu este trecut pe listă. Vă acordăm dacă vreți pentru televiziune, pentru ancorarea școlii din Călincăuții din deal unde nu-i curent electric, s-o racordăm la wifi. Nu contează că următorul sat și următorul punct de wifi e la 300 de km, noi pentru asta vă dăm banii, pentru că în partea asta vrem să vă ducem cu gândul la școală”.

Eu sunt crescut în Șcheii Brașovului, lângă prima Școală Românească. Unii spun că n-ar fi, eu bag mâna-n foc, pentru că pentru mine este prima școală. Am învățat să fac primele litere cu domnul profesor Vasile Olteanu, actualul părinte Vasile Olteanu, care culmea, după ce m-a ajutat să învăț să scriu, mi-a fost student, semn că școala e fără sfârșit. Că școala este singurul semn al prezenței Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, după biserică. În școală dacă stăm luminoși, în cer ni se pare a sta.”

Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula.

Vă recomandăm să urmăriţi înregistrarea completă a conferinţei, aici.

De la același autor

Ultimele din categorie